Saturday, August 10, 2019

Cum se leaga lucrurile


Gasesc in biblioteca in dublu exemplar Memoriile lui mircea eliade si recitesc.
Citesc si recitesc si nu inteleg de ce sentimentul de vinovatie fata de mihail sebastian mi se pare accentuat. Mai ales la ultima vizita facuta  in tara cind se justifica ca s-a simtit tot timpul urmarit de Siguranta si a preferat sa nu-l contacteze pe sebastian. Oare?
Memoriile lui eliade au fost publicate ulterior mortii lui sebastian; suna ca o explicatie fata de tacerea acestui moment.

Si asa ca sa inteleg, recitesc jurnalul lui mihail sebastian. E greu de suportat zbaterea si durerea lui sebastian cind eliade a inceput sa-l evite. umilintele suportate ca macar din cind in cind sa se mai intilneasca fara sa mai aiba subiecte comune de discutie. Milogeala asta prieteneasca. Respingerea il face pe sebastian lucid si taios. dar dureaza.

Ma intriga tenacitatea lui sebastian de a scrie piese de teatru delicate, ciudate pentru acei ani. Tine cu dintii si se justifica in tot jurnalul de ce scrie asa.

Recitesc teatrul lui sebastian. tot.
In prefata editiei critice din 1962, gasesc citate largi din jurnalul lui sebatian din perioada 7 sept 1935 pina la 4 apr 1937. E drept ca sunt numai 2 ani si ca numele proprii apar doar cu majuscule, dar eu credeam ca editia humanitas 1996 este inedita.

          Luni 18 dec 1944
Convorbire cu visoianu, la minister. De cind e ministru, il vad pentru a treia oara. Ma primeste prietenos, simplu, de treaba – dar nu poate face nimic pentru mine. Nu poate si nu vrea. Locul de ‘consilier de presa’ pe care mi-l fagaduise, nu mi-l va da. Se opune, pare-se legea. In fapt, se opune piki pogoneanu. Iar vivi nu are nici curajul, nici interesul sa treaca peste aceasta opunere. Tot ce imi propune este un loc de ‘diurnist’. Refuz, se intelege.
Eu ramin pentru ei un jidan. Undeva in umbra e poate loc pentru mine. Dar a incerca sa fac un pas spre locurile mai din fata este o obraznicie.
In editia critica gasesc fotocopia declaratiei de inscriere in sindicat, din primavara lui 1945:
cu profesiunea functionar public, in Ministerul Afacerilor externe.

Cu topoare, larma, sfada,
s-au pornit sa taie ramuri din copacii de pe strada
slujitorii primariei de oras provincial,
mic, neinsemnat, banal. [...] [Primavara provinciala, 1925]

Nu tu erai in seara si in lumina, nu,
Ci amintirea numai sau poate anotimpul,
Abia te implinesti din ceasul cind te stiu,
Si te destrami o data – aerian – cu timpul. [...] [Cintec incert, 1928]   

Eu ce spuneam? Cartile spun altceva la virste diferite de aceea recititul poate fi o alta citire. In alta cheie.

Friday, August 2, 2019

iulie, jazz

jazz e o pisi care face doar ce vrea, fie ca e cald, fie ca e racoare. doar ce vrea.
si ma obliga si pe mine de multe ori sa fac, tot ce vrea ea.
pe geam, tot dupa aviatie inamica. [implicit eu o pazesc]
in pat, pe pilota mea si nu in culcusul ei. probabil ea crede ca acolo trebuie sa dorm eu, pe noptiera, si ca imi face o favoare noaptea, cind ea oricum nu doarme: cutreiera casa. de aceea dimineata e imperativa sa eliberez locul, si doarme, citeodata cu capul in jos, pina pe seara.
uneori a fost atit de cald si aerul atit de irespirabil, incit am crezut ca ne vom topi.




Saturday, July 20, 2019

din estul salbatic

dupa calduri greu de suportat, cu nustiuce in aer care-l facea irespirabil, am trecut brusc la 13 grade, sosete si frisoane. paradoxal, jazz a suportat cel mai bine. in serile racoroase, mi-am amintit ca am citit undeva ca asa cum imi este mie asa ii este si mitzei. asa ca, am bagat-o sub pilota si am avut parte de cele mai duioase figuri. atunci, la ce bun blanitza aia deasa? probabil, pentru orice eventualitate: ma iei sub pilota foarte bine, daca nu, stau bine si asa.
sau:
- hai sa-i dau impresia ca sunt pierduta fara grija ei, de parca blana mea e de decor. daca dorm la caldura, poate capat mai multe alintaturi.
si uite asa pisicile isi manipuleaza stapinii, caci am stat vreo 2 ore fara sa misc, sa nu o deranjez.

jazz si-a revenit complet, nu mai schioapata si se catara din nou peste tot, inclusiv pe geamul de unde a cazut. in schimb eu am ramas cu spaima in suflet, asa ca o urmaresc, cind plec incui, inchid.
cred ca ea a inteles, fiindca a declarat balconul mic teritoriul ei si sta acolo tot timpul.
dar, si acolo e un geam cu plasa...




Friday, June 28, 2019

misticii Coranului [4]

Ibn al-Arabi:
inima mea poate lua orice forma.
o manastire pentru calugar, renume pentru idoli.
o pasune pentru gazele, Kabah credinciosului
Cartile Torei, Coranul.
iubirea este credinta mea: oriunde Isi intoarce
camilele, singura, adevarata credinta tot a mea este.
 sa nu te atasezi de un singur crez, astfel incit sa nu mai ai incredere in niciunul dintre toate celelalte. asa vei pierde mult bine si nu vei izbuti sa recunosti adevarul chestiunii. Dumnezeu, Cel care este peste tot si stie tot nu este limitat de niciun crez, caci se spune 'oriunde te intorci, acolo este Fata lui Allah' [Coran, 2:109]. fiecare preamareste ce crede, Dumnezeu este fiinta creata de fiecare. daca Il lauzi pe El, te lauzi pe tine. Dar el invinovateste credintele altora, ceea ce nu ar face daca ar fi drept, iar respingerea lui vine din necunoastere.
  Karen Armstrong - Istoria lui Dumnezeu

Monday, June 10, 2019

misticii crestini [3]

Diadoh, episcop de Foticeea, a sustinut ca deificarea nu se petrecea pe lumea cealalta, ci se putea infaptui aici, pe pamint. A propovaduit o metoda de concentrare bazata pe o tehnica de respiratie. cind inspirau, isihastii trebuiau sa se roage, spunind 'Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu' iar cind expirau, aveau de rostit cuvintele 'miluieste-ma pe mine, pacatosul'.

Pentru ortodocsi deificarea era o 'iluminare' fireasca pentru om. S-au inspirat din Hristos transfigurat pe muntele Tabor. Sarbatoarea Schimbarii la Fata este foarte importanta in Biserica Ortodoxa. se numeste epifanie, adica revelare a lui Dumnezeu. spre deosebire de fratii lor din occident, ortodocsii n-au crezut ca tensiunea, ariditatea si dezolarea erau preludiul inevitabil al trairii lui Dumnezeu. Nu aveau cultul noptii intunecate a sufletului. Laitmotivul dominant era muntele Tabor, nu Gradina Ghetsimani si Golgota.

[Karen Armstrong - Istoria lui Dumnezeu]