Wednesday, April 21, 2010

singuratatea lui jazz

si ceva simpatic de pe un blog:
http://laboiteaimages.blog.lemonde.fr/2010/04/19/le-jeu-de-ta-langue-au-chat-les-reponses/

8 comments:

tetris said...

Chiar vroiam sa te cert ca nu ai mai spus nimic despre jazz. Poza cu ea pe Tv, privind melancolica pe geam e deosebita. Sa nu-mi spui ca afara ploua ...

Mirela P. said...

Doamne, ce frumoasă este! O mănânc! Miau miau pupic! :P

vic said...

@tetris
nu, se uita mult pe geam, la tot ce misca: masini, pasari, alti cotoi, catei, oameni...
acolo pe pervaz sunt cactusi [iar e inflorit unul dintre ei] si ar rivni locul.

vic said...

@mirela

nu ne prostesc animalutele astea? si nu e caraghios cum licitam afectiunea lor?

vic said...

jazz e in faza speculatorie: sunt o pisica singura si neglijata pina la ora 16.

asa ca eu in rest o port in brate si car gourmet cu portmoneul tot mai gol. o cert cu glas mic cind maninca freziile si daca nu-i este rau, consider o favoare.

ea sta linga usa baii si a lungit joaca din chiuveta intr-un lighenus in care plutesc bile.

apoi face urme ude peste tot.

eru cad in admiratie: doamne ca frumoasa si desteapta mai e!

Olivia si Tudor said...

Cunosc eu un motan singuratic! :)
Jazz foloseste culcusul ala cool cu urme de labute pe el? Ca Tudor pare sa prefere o cutie de carton in locul unui culcus pufos nu tocmai ieftin.
Daca o certi pe Jazz nu se uita dupa aceea la tine cu o figura de iti vine sa iti ceri iertare in genunchi? :)
Oricum, e foarte frumoasa Jazz, mai ales in lumina din ultima poza.

vic said...

@olivia si tudor

ala cu labute e un catzenbaum, iar in culcusul de la parter intra numai cind eu in partea opusa ricii prin lemn si ea crede ca e cineva acolo. si zgiriie cu ghearele.

cosul e locul ei de dormit teoretic, dar il trateaza cu refuz. atunci s-a intimplat ca aspiram si l-am mutat din loc. atunci l-a ocupat ca sa-mi arate ca nu e cazul sa ii incalc drepturile. apoi, l-am lasat acolo gindind ca asa vrea ea. l-a abandonat dupa vreo 1/2 de ora cind a vazut ca primejdia a trecut.

Olivia si Tudor said...

Mintea noastra nu poate sa cuprinda complexitatea pisiceasca...