ce calu' meu!

am cazut in admiratie cind l-am vazut pe nutu cel viteaz dind cu fundu jos de vreo citeva ori pina a reusit sa-l incalece pe ducipal. bilbiielile erau din cauza lipsei de antrenament, ca de unde cai in puscarie.

sau l-au impiedicat filfiielile de aripi din jurul capului, caci din laditele nastrusnice au tisnit porumbei ca sa fie clara anticipatia: vrem pace. adica, pe multi o sa popesc si eu.

dupa figura serioasa cu ochii mijiti tatareste, nutu a descalecat/incalecat in lumea curenta, pus pe fapte mari. oare de ce nu i-a luat nimeni incruntatura in serios si toti s-au hlizit prosteste la scenariul simbolic infipt in camerele de luat vederi.

asta-i defectul nostru, nu luam nimic in serios, nici macar pe nutu.
dar cind pe la 6 seara o sa va adunati grijulii acasa, cu bijuteriile in batista cu nod din buzunar sa nu ziceti ca nu v-am spus.

dar ce cai, domle, ce cai!