Saturday, August 10, 2019

Cum se leaga lucrurile


Gasesc in biblioteca in dublu exemplar Memoriile lui mircea eliade si recitesc.
Citesc si recitesc si nu inteleg de ce sentimentul de vinovatie fata de mihail sebastian mi se pare accentuat. Mai ales la ultima vizita facuta  in tara cind se justifica ca s-a simtit tot timpul urmarit de Siguranta si a preferat sa nu-l contacteze pe sebastian. Oare?
Memoriile lui eliade au fost publicate ulterior mortii lui sebastian; suna ca o explicatie fata de tacerea acestui moment.

Si asa ca sa inteleg, recitesc jurnalul lui mihail sebastian. E greu de suportat zbaterea si durerea lui sebastian cind eliade a inceput sa-l evite. umilintele suportate ca macar din cind in cind sa se mai intilneasca fara sa mai aiba subiecte comune de discutie. Milogeala asta prieteneasca. Respingerea il face pe sebastian lucid si taios. dar dureaza.

Ma intriga tenacitatea lui sebastian de a scrie piese de teatru delicate, ciudate pentru acei ani. Tine cu dintii si se justifica in tot jurnalul de ce scrie asa.

Recitesc teatrul lui sebastian. tot.
In prefata editiei critice din 1962, gasesc citate largi din jurnalul lui sebatian din perioada 7 sept 1935 pina la 4 apr 1937. E drept ca sunt numai 2 ani si ca numele proprii apar doar cu majuscule, dar eu credeam ca editia humanitas 1996 este inedita.

          Luni 18 dec 1944
Convorbire cu visoianu, la minister. De cind e ministru, il vad pentru a treia oara. Ma primeste prietenos, simplu, de treaba – dar nu poate face nimic pentru mine. Nu poate si nu vrea. Locul de ‘consilier de presa’ pe care mi-l fagaduise, nu mi-l va da. Se opune, pare-se legea. In fapt, se opune piki pogoneanu. Iar vivi nu are nici curajul, nici interesul sa treaca peste aceasta opunere. Tot ce imi propune este un loc de ‘diurnist’. Refuz, se intelege.
Eu ramin pentru ei un jidan. Undeva in umbra e poate loc pentru mine. Dar a incerca sa fac un pas spre locurile mai din fata este o obraznicie.
In editia critica gasesc fotocopia declaratiei de inscriere in sindicat, din primavara lui 1945:
cu profesiunea functionar public, in Ministerul Afacerilor externe.

Cu topoare, larma, sfada,
s-au pornit sa taie ramuri din copacii de pe strada
slujitorii primariei de oras provincial,
mic, neinsemnat, banal. [...] [Primavara provinciala, 1925]

Nu tu erai in seara si in lumina, nu,
Ci amintirea numai sau poate anotimpul,
Abia te implinesti din ceasul cind te stiu,
Si te destrami o data – aerian – cu timpul. [...] [Cintec incert, 1928]   

Eu ce spuneam? Cartile spun altceva la virste diferite de aceea recititul poate fi o alta citire. In alta cheie.

Friday, August 2, 2019

iulie, jazz

jazz e o pisi care face doar ce vrea, fie ca e cald, fie ca e racoare. doar ce vrea.
si ma obliga si pe mine de multe ori sa fac, tot ce vrea ea.
pe geam, tot dupa aviatie inamica. [implicit eu o pazesc]
in pat, pe pilota mea si nu in culcusul ei. probabil ea crede ca acolo trebuie sa dorm eu, pe noptiera, si ca imi face o favoare noaptea, cind ea oricum nu doarme: cutreiera casa. de aceea dimineata e imperativa sa eliberez locul, si doarme, citeodata cu capul in jos, pina pe seara.
uneori a fost atit de cald si aerul atit de irespirabil, incit am crezut ca ne vom topi.