Monday, August 3, 2020

un august nevrotic

1. ma duc la farmacie sa cumpar un medicament, dupa cinci zile deja in tratament.
face 23 lei. ii spun farmacistei ca, anterior, cu cinci zile de la aceeasi farmacie myosotis am cumparat acelasi medicament cu 32 de lei. se mira si se preface cum ca ar cauta ceva prin calculator. o intreb daca nu poate sa vada istoricul cumparaturilor unui pacient si imi spune ca nu.
[dar la catena se poate.] atunci, la ce bun cardul myosotis?

2. deodata fructele au sarit peste 10 lei kg: pere, caise, visine.
ma supar si cumpar zmeura care s-a facut 25 lei kg.
nisipul lui jazz a sarit de 9 lei.
manusile de unica folosinta ambulex s-au facut aproape 70 lei.
si tot asa.
ma deprim din scurt.

3. acum 2 zile, intr-o seara de canicula, se face opt si ma duc sa o caut pe jazz. e asa in dormitor:
sta pe jos, in fata usii deschise de la balcon. o iau in barte si aduc in sufragerie.
e moale ca o cirpa. o trag de o labuta. nimic. o trag de o urechiuta. nimic. nu deschide ochii.
o pun in picioare, cade la loc, inerta.
vorbesc cu ea, si nu stiu ce cred eu, dar imi cer scuze ca tot acum 2 zile i-am facut baie, si ca nu o sa-i  mai fac observatie ca lasa blanita prin toata casa. nimic.
ii fac vint cu evantaiul [sta in aceeasi pozitie] desi nu-i place si altadata ar fi fugit.
incep sa cred ca are ceva la picioare, ca parca le tiriie, parca nu sta pe ele. o iau in brate. ma pierd cu firea. stau pleostita.
dupa vreo 15 minute, din pat, din bratele mele intr-un salt acrobatic, sare ca o pantera si o tusteste pe balcon, de unde ii aud mieunatul obraznic.
pai, si eu ce am crezut?
invatatura: las mitza sa doarma cit vrea ea, chiar daca dupa aceea toata noaptea se joaca cu mine/sau se linge si nu ma lasa sa dorm.

  4. e cald, canicula.
bormasini in tot cartierul. tipete de copii.
masini, parca mai multe ca inainte. e clar ca se petrece ceva cu toata lumea.

in piata, la o taraba, un barbat in virsta, se infige in fata mea si spune ca el era la rind.  pipaie si pretaluieste fiecare rosie. eu nu spun nimic, am masca si mestec guma plus ca nu-mi pasa. sa ia el tot!
dar,
 acum vine problema, se ambaleaza si incepe sa se justifice vinzatoarei ca el era acolo, si asa si pe dincolo. nu observa ca nimeni nu il baga in seama. rosu in obraji, pleaca iar eu vorbesc cu femeia din liesti, lili, pe care o cunosc de vreo 15 ani si care are copiii la scoli inalte acum, dar culeg in casolete zmeura cu care mama lor vine la piata.
lili imi spune ca sunt banii lor. ea a fost de acord sa fie cistigul lor.

0 comments: