Wednesday, October 6, 2021

doza3, booster

 intr-un centru, doar pfizer, doar doza3:
o lume virstnica, ponosita, in haine aproape decolorate.
tacuta, cu priviri sterse. uniforme, umbre.
nici un zimbet. nu intreaba, nu sunt nerabdatori. egali.
in ambientul alb strident al peretilor si al luminii violente, oamenii - caci mai sunt oameni, nu? - par cenusii.
se muta cu hainele pe brat, de pe un scaun pe altul, se aseaza unde li se spune. la urma isi iau hirtia A4 si pleaca fara zgomot ca si cind nu au fost, nu s-a intimplat. o asistenta trece cu un cofrag de pahare cu cafele si il tine pe palma intinsa sus, asa cum fac chelnerii profesionisti.
si daca, 
atunci cind ies afara, constat ca lumea e asta, doar astia am ramas? o armata de umbre aproape transparenta, iluzii ca au fost si ca mai au vreo amintire in alte trupuri si destine care ar putea sa le semene.

plec atit de deprimata incit ma supar la kaufland cind raftul e gol la mincarea lui jazz. amenint ca o aduc pe jazz si o las acolo pe un raft. observ pina la casa, ca toata lumea ma ia in serios, asa ca imi iau seama si plec ofuscata, ca sa mai salvez ce a ramas.
noaptea ma doare foarte tare mina, nu pot sa o misc.
oare pisicile au insomnii?
 


0 comments: