jazz imi arata ca vrea si ea afara, pina la o pravalie micuta de unde cumparam piine, sau sa duca gunoiul. ii vine bine hanoracul meu! in rest, spune ea, sa nu duc grija, ca nu va pati nimic.
vigilenta, intaresc paza, si fara mila ii arat environmentul stiut. desi am termometre pe balcoane si nu arata sub 7 grade, dimineata nu are voie nici acolo; se preface ca e urgent sa rontaie iarba.
in replica vine si se culca pe stomacul meu, lunga, grea si calda. iar daca porneste si motoarele, nu-mi mai trebuie perna electrica.
e 15 ianuarie, asa ca ii citesc:
Departe sunt de tine si singur lângă foc,
Petrec în minte viata-mi lipsita de noroc,
Optzeci de ani îmi pare în lume c-am trait,
Ca sunt batrân ca iarna...
