Co de Anul Nou al Filarmonicii din Viena / reluare pe tvr1 in 7 ianuarie
...stind cu ochii in tavanul operei din viena, mai precis in pictura in care un inger calarea un lebadoi, ma gindesc la vremelnicie si la cum e la altii si la noi, nu.
cum arata castelele dunarii, de parca vopseaua aurita abia s-a uscat pe decor, si dunarea care la ei e verzuie iarna, cum fac sa para ca e usor acolo unde numai costumele corpului de balet costa cit nu-ti da fondurile europene in 3 transe.
si fiindca riccardo muti nu are nici o charisma, apuc recursul la metoda,
adica 7 ianuarie este ziua soborului - adunarea poporului in biserica, cintarea si slavirea lui dumnezeu, intru cinstea si lauda lui ioan, inaintemergatorul si botezatorul si nu altceva. nu este nici aniversare, nici comemorare.
Showing posts with label luni - ca o mirtoaga. Show all posts
Showing posts with label luni - ca o mirtoaga. Show all posts
Monday, January 8, 2018
Monday, November 21, 2016
un derbedeu la casa alba
1. in autobuzul care ma duce la un hipermarket se urca si se aseaza in spatele meu 2 baietani, mai de liceu, carora li se vede mijlocul gol si adidasii din care se pare ca le lipsesc sosetele - si afara e un strop de ger: amindoi butoneaza telefoanele iar unul este indignat ca in vale, adica locul de unde venim, centrul orasului, are 3G iar in dunarea, cartierul muncitoresc prin care tocmai trecem si unde invata si ei, ei bine, aici are 4G!
eu n-am nici 3 nici 4, si din partea mea telefonul si ceasul sunt 2 inventii inutile. dar ii inteleg si imi vine sa ma intorc si sa le sterg lacrimile.
2. in mijlocul circulatiei aglomerate, 2 mirlani isi striga vorbe grele, coboriti din masini si gata de bataie. printre cei adunati ca la urs, un slabanog peticit, stirb si cam dezbracat: futu-va dracii! futu-va dracii!
3. acu, astept poze cu trump cu picioarele pe masa din biroul oval, sau cu cite o parasuta pe fiecare genunchi, sau... stau cu limba de un cot sa vaz cum o sa conduca el america asa, ca pe o afacere, cind pe plus cind pe faliment. asta pina cind o sa-i inchida careva gura aia mare si apetitul grobian de cearta ca la usa cortului.
eu am inteles asa: americanii s-au saturat de staiful universitatilor de 5 stele si vor scandal, am banuit asta de cind la katrina am vazut imagini cu oameni spargind magazine si furind televizoare si tot pe ce puneau mina. doar si ei este oameni!
4. dupa ce au emis prognoze de iarna naprasnica, ma mir de acest noiembrie placut, cu piete pline ca vara de toate minunatiile: ardei, gogosari, conopida, varza, struguri, kapia, pere, mere, dovleci cit casa - ma rog, cit cotetul; ma prezint la un tirg apicol...
si iarna nu mai vine!
5. jazz nu sta sa-i tai ghearele de la o labuta: asa ca ma supar. ii arat explicit si intelege, dar ma ignora si pleaca pe hall. cind vine la joaca, o refuz si ii apas usor labuta cu pricina: intelege si pleaca iarasi pe hall. trece o zi. seara vine la culcare, dar nu o primesc in pilota, asa ca sta ghem linga si toarce ca un avion gata de decolare. dar ma tin tare, fiindca ii aud ghearele pe mocheta, pe fotoliu. iar halatul de frotir mi l-a facut harcea-parcea. incerc sa-i tai ghearele cind doarme, dar si-a propus sa fie vigilenta, asa ca se trezeste imediat. renunt.
trec 2 zile, razboiul se ascute, jazz imi ocupa scaunul de la masa, asa incit sa nu pot sa o ignor. eu o iau binisor si o pun in culcus si ii blochez accesul pe fotoliu. asa ca, seara la ora de pieptanat blanita se preface ca doarme, iar eu o perii si ii tai ghearele. ce mare lucru, frate? de ce face asta de fiecare data?
eu n-am nici 3 nici 4, si din partea mea telefonul si ceasul sunt 2 inventii inutile. dar ii inteleg si imi vine sa ma intorc si sa le sterg lacrimile.
2. in mijlocul circulatiei aglomerate, 2 mirlani isi striga vorbe grele, coboriti din masini si gata de bataie. printre cei adunati ca la urs, un slabanog peticit, stirb si cam dezbracat: futu-va dracii! futu-va dracii!
3. acu, astept poze cu trump cu picioarele pe masa din biroul oval, sau cu cite o parasuta pe fiecare genunchi, sau... stau cu limba de un cot sa vaz cum o sa conduca el america asa, ca pe o afacere, cind pe plus cind pe faliment. asta pina cind o sa-i inchida careva gura aia mare si apetitul grobian de cearta ca la usa cortului.
eu am inteles asa: americanii s-au saturat de staiful universitatilor de 5 stele si vor scandal, am banuit asta de cind la katrina am vazut imagini cu oameni spargind magazine si furind televizoare si tot pe ce puneau mina. doar si ei este oameni!
4. dupa ce au emis prognoze de iarna naprasnica, ma mir de acest noiembrie placut, cu piete pline ca vara de toate minunatiile: ardei, gogosari, conopida, varza, struguri, kapia, pere, mere, dovleci cit casa - ma rog, cit cotetul; ma prezint la un tirg apicol...
si iarna nu mai vine!
5. jazz nu sta sa-i tai ghearele de la o labuta: asa ca ma supar. ii arat explicit si intelege, dar ma ignora si pleaca pe hall. cind vine la joaca, o refuz si ii apas usor labuta cu pricina: intelege si pleaca iarasi pe hall. trece o zi. seara vine la culcare, dar nu o primesc in pilota, asa ca sta ghem linga si toarce ca un avion gata de decolare. dar ma tin tare, fiindca ii aud ghearele pe mocheta, pe fotoliu. iar halatul de frotir mi l-a facut harcea-parcea. incerc sa-i tai ghearele cind doarme, dar si-a propus sa fie vigilenta, asa ca se trezeste imediat. renunt.
trec 2 zile, razboiul se ascute, jazz imi ocupa scaunul de la masa, asa incit sa nu pot sa o ignor. eu o iau binisor si o pun in culcus si ii blochez accesul pe fotoliu. asa ca, seara la ora de pieptanat blanita se preface ca doarme, iar eu o perii si ii tai ghearele. ce mare lucru, frate? de ce face asta de fiecare data?
Monday, April 25, 2016
luni, ca o mirtzoaga
1. pe piata ouale de gaina au disparut, vorbesc de tarani, si au ramas cele de rata, albastrui, verzui. o vreme au fost si de gisca, enorme, pe care mi-a fost si teama sa pun mina.
2. timpuriu dezmortita, piata de legume deja a imbatrinit, ridichile sunt seci si trecute, castravetii sunt mari, prea mari, ceapa e batrina, deja coada verde are miros greu si trebuie aruncata, iar salata parca s-a nascut batrina. rosiile oricum erau import si asa au ramas.
au aparut si cartofii noi, 6 lei/kg, aia in pielea goala si care anul trecut au fost deliciul cuptorului cu mujdei de usturoi.
3. vremea ma prosteste, cind iau viteza in ale organizarii, se schimba pe ploaie si frig, cu durerile de cap aferente. am reusit doar sa varuiesc copaceii din parcarea din fata geamului, mai ales liliacul cumparat de multa vreme cu 45 lei din piata de flori si care vreo 8 ani a stat in asteptare. cind nu mai dadeam nici un ban pe el a inflorit cu un mov spre roz cu flori batute si parfumate. deocamdata a scapat de jefuitori, iar cind vad in piata atita liliac, intorc capul.
4. jazz are zile cind pare speriata si sta agatata de mine, doarme pe mine si miauna sfisietor.
sta in usa camerei spre hall si miauna sa ma duc cu ea. apoi, se face iar jupinul stapin al casei.
2. timpuriu dezmortita, piata de legume deja a imbatrinit, ridichile sunt seci si trecute, castravetii sunt mari, prea mari, ceapa e batrina, deja coada verde are miros greu si trebuie aruncata, iar salata parca s-a nascut batrina. rosiile oricum erau import si asa au ramas.
au aparut si cartofii noi, 6 lei/kg, aia in pielea goala si care anul trecut au fost deliciul cuptorului cu mujdei de usturoi.
3. vremea ma prosteste, cind iau viteza in ale organizarii, se schimba pe ploaie si frig, cu durerile de cap aferente. am reusit doar sa varuiesc copaceii din parcarea din fata geamului, mai ales liliacul cumparat de multa vreme cu 45 lei din piata de flori si care vreo 8 ani a stat in asteptare. cind nu mai dadeam nici un ban pe el a inflorit cu un mov spre roz cu flori batute si parfumate. deocamdata a scapat de jefuitori, iar cind vad in piata atita liliac, intorc capul.
4. jazz are zile cind pare speriata si sta agatata de mine, doarme pe mine si miauna sfisietor.
sta in usa camerei spre hall si miauna sa ma duc cu ea. apoi, se face iar jupinul stapin al casei.
Monday, March 28, 2016
luni, ca o mirtzoaga
sa vezi in aceeasi zi unul dupa altul:
pe drum - dupa jack kerouac si
thelma & louise
e o performanta, neh?
covrig, cu jazz in brate am adormit ingindurata, caci amindoua filmele sunt despre recuperarea demnitatii, chiar si in ultimul ceas. apoi am amestecat dilemele; de ce in primul se descompune o prietenie solidara, in timp ce in al doilea se compune. sau nu sunt prietenii? sau ce? sau cum?
pe drum - dupa jack kerouac si
thelma & louise
e o performanta, neh?
covrig, cu jazz in brate am adormit ingindurata, caci amindoua filmele sunt despre recuperarea demnitatii, chiar si in ultimul ceas. apoi am amestecat dilemele; de ce in primul se descompune o prietenie solidara, in timp ce in al doilea se compune. sau nu sunt prietenii? sau ce? sau cum?
Monday, February 15, 2016
mama organizarii
imi spun, dupa un citat celebru: sa fac ordine aici si in viata...
ca sa nu ma zdruncin prea tare zic, sa incepem cu aceasta luna, si apoi din urma!
plec voioasa sa platesc apa-canal, factura care inca nu e trecuta pe direct debit fiindca aceasta institutie nu are un renume prea bun la facturare: lumea vorbeste ca citirea la distanta a contoarelor nu merge, si apoi chiar eu am fost martora la un scandal pe o factura de 800 lei, in timp ce respectivul client se jura ca... ma rog, mai testez apele...
orange, electrica si gdf pe direct debit, cu facturi on-line, nu au dat cu batul in balta niciodata. [chiar si apa-canal functioneaza cu factura on-line.]
upc, care nu are cont in bcr!? [alooo, rusine] nu poate fi platit prin direct debit bcr decit cu comision, ceea ce nu accept. aceasta companie parazit, oricum e dubioasa, fiindca nu face nici o investitie, nici o fidelizare, nimic, doar ia bani. nu-i frumos, dar stiu ce zic. iar brambureala periodica a canalelor te zapaceste de cap, ca sa ti se faca lehamite sa mai ceri/intrebi ceva.
mi-au mai ramas asigurarile la allianz, lunare sau trimestriale, care pot fi platite din orice pozitie, asa ca nu mai comentez.
a ramas intretinerea, care e cea mai mare hotie si despre care nu pot sa vorbesc fara sa fac tensiunea 16/11.7 asa ca, sa trecem. si oricum nu se plateste decit cash, ca sa nu existe nici un control.
dupa toate aceste ispravi, cad pe ginduri adinc si vreo saptamina nu-mi revin din deprimare, caci altfel imi zburda spidusi in creierul mic ore intregi.
plecind spre treburile curente importante dupa cum se vede, ma opresc in parcare si scormonesc in frunzele din spatiul verde alaturat, unde am plantat niste ghiocei, acum vreo 3 ani.
sunt acolo, rasariti cu frunze-n cap. curat locul, ma uit cit de minunati sunt ei si noi cit de mizerabili, si plec. si as tot pleca fara intoarcere.
ca sa nu ma zdruncin prea tare zic, sa incepem cu aceasta luna, si apoi din urma!
plec voioasa sa platesc apa-canal, factura care inca nu e trecuta pe direct debit fiindca aceasta institutie nu are un renume prea bun la facturare: lumea vorbeste ca citirea la distanta a contoarelor nu merge, si apoi chiar eu am fost martora la un scandal pe o factura de 800 lei, in timp ce respectivul client se jura ca... ma rog, mai testez apele...
orange, electrica si gdf pe direct debit, cu facturi on-line, nu au dat cu batul in balta niciodata. [chiar si apa-canal functioneaza cu factura on-line.]
upc, care nu are cont in bcr!? [alooo, rusine] nu poate fi platit prin direct debit bcr decit cu comision, ceea ce nu accept. aceasta companie parazit, oricum e dubioasa, fiindca nu face nici o investitie, nici o fidelizare, nimic, doar ia bani. nu-i frumos, dar stiu ce zic. iar brambureala periodica a canalelor te zapaceste de cap, ca sa ti se faca lehamite sa mai ceri/intrebi ceva.
mi-au mai ramas asigurarile la allianz, lunare sau trimestriale, care pot fi platite din orice pozitie, asa ca nu mai comentez.
a ramas intretinerea, care e cea mai mare hotie si despre care nu pot sa vorbesc fara sa fac tensiunea 16/11.7 asa ca, sa trecem. si oricum nu se plateste decit cash, ca sa nu existe nici un control.
dupa toate aceste ispravi, cad pe ginduri adinc si vreo saptamina nu-mi revin din deprimare, caci altfel imi zburda spidusi in creierul mic ore intregi.
plecind spre treburile curente importante dupa cum se vede, ma opresc in parcare si scormonesc in frunzele din spatiul verde alaturat, unde am plantat niste ghiocei, acum vreo 3 ani.
sunt acolo, rasariti cu frunze-n cap. curat locul, ma uit cit de minunati sunt ei si noi cit de mizerabili, si plec. si as tot pleca fara intoarcere.
Monday, October 5, 2015
louis eugene lambert - raphael of cats
louis eugene lambert (1825-1900),
http://www.dogpainting.com/info_detail.cfm?type=artist&Arts_id=LEL
a fost bun prieten cu george sand [biografie savuroasa] si renumit ca pictor de pisici [si ciini].
se vinde bine si azi in galeriile de arta.
http://www.artnet.com/artists/louis-eug%C3%A8ne-lambert/past-auction-results
http://www.dogpainting.com/info_detail.cfm?type=artist&Arts_id=LEL
a fost bun prieten cu george sand [biografie savuroasa] si renumit ca pictor de pisici [si ciini].
se vinde bine si azi in galeriile de arta.
http://www.artnet.com/artists/louis-eug%C3%A8ne-lambert/past-auction-results
Monday, August 24, 2015
luni, ca o mirtzoaga
1. fac si dreg prin birouri urit mirositoare pline de functionare tifnoase, de la apa-canal, unde am depus diligente de mai mult de o luna pentru bransament individual de apa rece, fiindca in caldurile cele mai mari din iulie, ne-au facut surpriza si ne-au taiat furnizarea apei reci.
merg de colo-colo, fac copii la avize pe care tocmai ei mi le-au eliberat, in 2 exemplare si ca si cind nu sunt aceeasi institutie, ajung si la biroul contracte.
cind ajung acasa, pling. de umilinta.
2. jazz maninca lihnita, pe marginea chiuvetei ceva la gratar, cu sos, clefaie, stropeste.
nu-i zic nimic, pling si mai tare si stresez biata mitza la masa!
3. insfac para de dus, care s-a crapat misterios de-a lungu-i, si plec intii pe la magazinele pietei. gasesc doar marfa chinezeasca la pret standard de 10 lei, imi pun miinile in cap si plec la dedeman, care-i cumva dincolo de cimitir, aproape in afara orasului.
chiar si aici au marfa chinezeasca, dar nu numai.
stau cu vechea para in mina si caut ceva similar, ca debitul sa fie in final egal. din cauza centralei, evident. cumpar una nemteasca si vin acasa, o montez cu site cu tot, o probez, dupa care,
4. imi aud vecinul, ala cu 'cine-a baut fa, apa minerala' cum racneste, si racneste, si racneste.
eu ma intreb, asta nu e nefericit, deprimat, nu-l doare, nimic, nimic? nu-i plezneste nimic prin creierul foarte mic?
mda, nimic.
5. seara citesc vinatoarea de vulpi a lui morris philipson si gasesc: 'bondoaca, cu un chip vesel, divortata si parasita de un fiu nerecunoscator'.
ma supar.
6. ziua lucrez la grafuri euleriene, si le fac si le dreg si scot algoritmi eleganti si rapizi, de amorul profesiei. am si aici o treaba cu subiectele la BAC de anul acesta de la informatica, unde cineva s-a dat in stamba, etalindu-si vocabularul, si a folosit 'permutare' in loc de 'deplasare'. si nu-i numai asta.
pai, de ce sa nu ne dam destepti, in loc sa fim decenti.
elevul trebuie sa aiba incredere in tine si in seriozitatea ta, nu sa stea sa gindeasca unde-i capcana din subiect. nu-i loc de smecheri si smecherii.
ne iese prostia prin palarie si tinem coada sus.
7. dentistul meu, adica http://vicoprea.blogspot.ro/2012/06/desene-animate.html
spune la o masea de minte praf, pe care vrea sa o salveze cu plomba:
- sa vedem ce-i cu golaneala asta aici!
si peste toate mai zice: puf, paf, adica sa scuipi si sa clatesti.
8. insomniaca, ma scol fix la 3 noapte de noapte si cum jazz ma urmeaza peste tot, o iau in brate si ne plimbam. cind era cald stateam pe balcon, dar acum e chiar foarte rece noaptea. asa ca patrulam prin casa, prin camere, hol si toate sunt la locul lor.
locuitori ai orasului, dormiti in pace!!
merg de colo-colo, fac copii la avize pe care tocmai ei mi le-au eliberat, in 2 exemplare si ca si cind nu sunt aceeasi institutie, ajung si la biroul contracte.
cind ajung acasa, pling. de umilinta.
2. jazz maninca lihnita, pe marginea chiuvetei ceva la gratar, cu sos, clefaie, stropeste.
nu-i zic nimic, pling si mai tare si stresez biata mitza la masa!
3. insfac para de dus, care s-a crapat misterios de-a lungu-i, si plec intii pe la magazinele pietei. gasesc doar marfa chinezeasca la pret standard de 10 lei, imi pun miinile in cap si plec la dedeman, care-i cumva dincolo de cimitir, aproape in afara orasului.
chiar si aici au marfa chinezeasca, dar nu numai.
stau cu vechea para in mina si caut ceva similar, ca debitul sa fie in final egal. din cauza centralei, evident. cumpar una nemteasca si vin acasa, o montez cu site cu tot, o probez, dupa care,
4. imi aud vecinul, ala cu 'cine-a baut fa, apa minerala' cum racneste, si racneste, si racneste.
eu ma intreb, asta nu e nefericit, deprimat, nu-l doare, nimic, nimic? nu-i plezneste nimic prin creierul foarte mic?
mda, nimic.
5. seara citesc vinatoarea de vulpi a lui morris philipson si gasesc: 'bondoaca, cu un chip vesel, divortata si parasita de un fiu nerecunoscator'.
ma supar.
6. ziua lucrez la grafuri euleriene, si le fac si le dreg si scot algoritmi eleganti si rapizi, de amorul profesiei. am si aici o treaba cu subiectele la BAC de anul acesta de la informatica, unde cineva s-a dat in stamba, etalindu-si vocabularul, si a folosit 'permutare' in loc de 'deplasare'. si nu-i numai asta.
pai, de ce sa nu ne dam destepti, in loc sa fim decenti.
elevul trebuie sa aiba incredere in tine si in seriozitatea ta, nu sa stea sa gindeasca unde-i capcana din subiect. nu-i loc de smecheri si smecherii.
ne iese prostia prin palarie si tinem coada sus.
7. dentistul meu, adica http://vicoprea.blogspot.ro/2012/06/desene-animate.html
spune la o masea de minte praf, pe care vrea sa o salveze cu plomba:
- sa vedem ce-i cu golaneala asta aici!
si peste toate mai zice: puf, paf, adica sa scuipi si sa clatesti.
8. insomniaca, ma scol fix la 3 noapte de noapte si cum jazz ma urmeaza peste tot, o iau in brate si ne plimbam. cind era cald stateam pe balcon, dar acum e chiar foarte rece noaptea. asa ca patrulam prin casa, prin camere, hol si toate sunt la locul lor.
locuitori ai orasului, dormiti in pace!!
Monday, July 13, 2015
bietii de noi
bietul ioanide, nu este o carte de studiat in liceu/facultate: 1. are un limbaj greu plin de neologisme, de termeni specifici stiintifici, plus citate in greaca, latina sau germana fara traducere in subsol. [exact ca la ion creanga trebuie citita cu un dictionar alaturi] ceea ce plictiseste un cititor neexperimentat 2. pagini intregi cu introspectii uneori diletante ale personajelor, care mai mult ne complica decit ne implica 3. substratul istoric stufos, care daca nu este aprofundat prin lecturi paralele scapa cu totul interesului 4. viata complicata a personajelor, cu ramificatii influente si suspecte greu de explicat sau acceptat.
saferian manigomian practica un comert multilateral, in afara de cafea, tutun, bauturi, mirodenii importa indirect prin interpusi marfuri din egipt, siria, turcia. e un membru activ in comunitatea armenilor si intermediaza cu profit afaceri cu imobile, tablouri, terenuri.
- asa e comertul, nu-i alegere!
partea interesanta si oculta apare cind isi extinde afacerile intr-o intreprindere comerciala ce lucra in retea in care nu avea nici o implicare decit cu numele. nu intrase in vreunul din magazine, in care nu-l cunostea nimeni. sub acest nume exotic se dezvolta o afacere germana pe care ioanide o numeste agentura de spionaj.
saferian are si replica de acoperire morala: daca nu primea el, magazinele tot se infiintau sub alt nume, concurenta acestei intreprinderi ar fi fost asa de mare incit ar fi desfiintat pe toti negustorii de cafea, prietenii sai fusesera de acord sa incheie afacerea care le oferea protectie.
- socieatatea de cafea germana plateste lefuri la studenti romani - observa ioanide. [studenti activi in fapt in miscarea legionara]
- asa e comertul!
si nu numai comertul.
in anul1980, am cunoscut intr-un restaurant din erevan, un armean plecat din iasi in 1941, in timp ce guvernul antonescu facea internarea in lagare a armenilor, care fusesera primiti cu statut de refugiati si pasapoarte nansen in romania, dupa genocidul turcesc.
avea o poveste halucinanta si amintiri deloc frumoase despre tara de unde abia scapase cu viata.
romania ar trebui sa-si asume aceste orori.
[bietul ioanide - george calinescu]
saferian manigomian practica un comert multilateral, in afara de cafea, tutun, bauturi, mirodenii importa indirect prin interpusi marfuri din egipt, siria, turcia. e un membru activ in comunitatea armenilor si intermediaza cu profit afaceri cu imobile, tablouri, terenuri.
- asa e comertul, nu-i alegere!
partea interesanta si oculta apare cind isi extinde afacerile intr-o intreprindere comerciala ce lucra in retea in care nu avea nici o implicare decit cu numele. nu intrase in vreunul din magazine, in care nu-l cunostea nimeni. sub acest nume exotic se dezvolta o afacere germana pe care ioanide o numeste agentura de spionaj.
saferian are si replica de acoperire morala: daca nu primea el, magazinele tot se infiintau sub alt nume, concurenta acestei intreprinderi ar fi fost asa de mare incit ar fi desfiintat pe toti negustorii de cafea, prietenii sai fusesera de acord sa incheie afacerea care le oferea protectie.
- socieatatea de cafea germana plateste lefuri la studenti romani - observa ioanide. [studenti activi in fapt in miscarea legionara]
- asa e comertul!
si nu numai comertul.
in anul1980, am cunoscut intr-un restaurant din erevan, un armean plecat din iasi in 1941, in timp ce guvernul antonescu facea internarea in lagare a armenilor, care fusesera primiti cu statut de refugiati si pasapoarte nansen in romania, dupa genocidul turcesc.
avea o poveste halucinanta si amintiri deloc frumoase despre tara de unde abia scapase cu viata.
romania ar trebui sa-si asume aceste orori.
[bietul ioanide - george calinescu]
Tuesday, May 12, 2015
luni, ca o mirtzoaga
intr-o penumbra lenevoasa, jazz doarme pisiceste: cum ma misc, ridica coada, capul, deschide ochii ca sa vada tot. sa stie tot, atunci de ce nu invata programare dinamica?
Monday, February 2, 2015
decameronul
si ca sa vezi, iată ce scrie in Decameronul lui boccaccio, scriere de sec XIV.
adica, valabil pe la 1300 si ceva:
adica, valabil pe la 1300 si ceva:
si, ajungând ei la Londra, asa in zdrențe cum erau, se pusera a cerși rugându-se pentru pomana asa precum adesea vezi cerșind si pe la noi francezi vagabonzi.(povestea a 8a)
Monday, January 12, 2015
la marche republicaine
inainte de a uita
1. postul Euronews a fost solidar cu Franța in toate aceste evenimente, ieri a avut ecrane negre cu un cerc si un creion, ca o reculegere, si a transmis fără sa obosească, ore întregi, au avut comentarii echilibrate si empatice, mult mai bine decit guralivul france24
2. marșul a început in place de la republique si a curs pe trei variante PINA in place de la nation
3. cățărați pe statuia din place de la republique - nu le-a interzis nimeni asta!, zeci de tineri fluturau steaguri, cele mai multe erau Turcești si ucrainiene. dar am vazut si unul românesc, care de la distanța se confunda cu cel al Franței. am vazut si steaguri ale Canadei, Tunisiei, Israel si orice alta 'comunitate imaginabila' (Euronews)
4. stopurile mergeau in ambele place-URI, caraghioase, Cind verde cind galben...
5. banner: l'amour + Fort que la haine
6. copii pe umerii parinților, oare ce își vor aminti peste ani?
oricum altceva decit mine, care îmi amintesc de o vizita a lui gh Gheorghiu-Dej in oraș, cind am fost împinsă in fata deși nu voiam si mai ales nu mi-a plăcut sa ma ia in brate, stăteam paralizata de frica
7. la stinga lui hollande a fost Merkel, la dreapta prim ministrul din Mali, apoi netanyahu care evident avea vesta antiglonț, iar un agent mosad era in spate lipit de el cu o mina pe umărul lui sting, iar alți doi il flancau lateral tinându-l de brat, erau evident mai mult decit stresați uitându-se mai ales pe sus
8. cine își imagina ca banalul si urgisitul creion va ajunge simbolul solidarității intelectuale si al reproșului către Luminatii lumii arabe care nu comunica cu radicalii din propria lor cultura
tot marșul plin de creioane, mai mari, mai mici
9. cei patru evrei morți la banalul magazin, vor fi duși împreuna si înmormântați in Israel. nu este un omagiu mai frumos decit sa le respecți dorința suprema, care este a tuturor evreilor, sa fie înmormântați in pămînt sfint
10. si eu sunt charlie si evreu si cartoonist si nu accept îngrădirea mâzgălirii pe hârtie, care nu a omorât pe nimeni
(in Franța au fost cel putin 3 atentate islamiste in care au murit 17 oameni, începutul fiind redacția charlie hebdo)
1. postul Euronews a fost solidar cu Franța in toate aceste evenimente, ieri a avut ecrane negre cu un cerc si un creion, ca o reculegere, si a transmis fără sa obosească, ore întregi, au avut comentarii echilibrate si empatice, mult mai bine decit guralivul france24
2. marșul a început in place de la republique si a curs pe trei variante PINA in place de la nation
3. cățărați pe statuia din place de la republique - nu le-a interzis nimeni asta!, zeci de tineri fluturau steaguri, cele mai multe erau Turcești si ucrainiene. dar am vazut si unul românesc, care de la distanța se confunda cu cel al Franței. am vazut si steaguri ale Canadei, Tunisiei, Israel si orice alta 'comunitate imaginabila' (Euronews)
4. stopurile mergeau in ambele place-URI, caraghioase, Cind verde cind galben...
5. banner: l'amour + Fort que la haine
6. copii pe umerii parinților, oare ce își vor aminti peste ani?
oricum altceva decit mine, care îmi amintesc de o vizita a lui gh Gheorghiu-Dej in oraș, cind am fost împinsă in fata deși nu voiam si mai ales nu mi-a plăcut sa ma ia in brate, stăteam paralizata de frica
7. la stinga lui hollande a fost Merkel, la dreapta prim ministrul din Mali, apoi netanyahu care evident avea vesta antiglonț, iar un agent mosad era in spate lipit de el cu o mina pe umărul lui sting, iar alți doi il flancau lateral tinându-l de brat, erau evident mai mult decit stresați uitându-se mai ales pe sus
8. cine își imagina ca banalul si urgisitul creion va ajunge simbolul solidarității intelectuale si al reproșului către Luminatii lumii arabe care nu comunica cu radicalii din propria lor cultura
tot marșul plin de creioane, mai mari, mai mici
9. cei patru evrei morți la banalul magazin, vor fi duși împreuna si înmormântați in Israel. nu este un omagiu mai frumos decit sa le respecți dorința suprema, care este a tuturor evreilor, sa fie înmormântați in pămînt sfint
10. si eu sunt charlie si evreu si cartoonist si nu accept îngrădirea mâzgălirii pe hârtie, care nu a omorât pe nimeni
(in Franța au fost cel putin 3 atentate islamiste in care au murit 17 oameni, începutul fiind redacția charlie hebdo)
Monday, March 26, 2012
din landul de est
cautarea unei greble mici m-a epuizat, asa ca dupa achizitionare am stat ca si bunul dumnezeu cind a facut lumea, sa ma odihnesc.
asa a trecut wend-ul.
localnicii trec granita - cu pasaport - la reni sau cahul si cumpara peste pentru bunavestire. pe piata noastra doar pastrav somonat, somon si sardine. eu trec printr-o colica biliara, ce bine, si sunt scutita de toata tevatura. nu deschid frigiderul si ma uit zburlit la o cana cu sana.
jazz e bine merci, o pregatesc de baie, ii spun la fiecare ora, uite vezi asta e samponul, uite asta e peria... ea nu mai are rabdare, sta la usa baii si se scarpina frenetic. caldura care a venit brusc i-a incins cojocul iar ora de vara a dezorientat-o. nu intelege de ce trebuie sa manince la 5 dimineata sau de ce ne-am culcat la 7.
string din lucrurile de iarna: prea multe din toate, nu ajungea un fular sau o singura pereche de manusi? si atitea incaltari. si atitea carti, si atitea zile...
ma consolez cu mindria care-mi umfla pieptul, ca acest cur de tara si de europa l-a dat pe superhero boldea care a pus pe jar africa, asia si o parte a europei tocmai cum ziceam, landul de est.
asa a trecut wend-ul.
localnicii trec granita - cu pasaport - la reni sau cahul si cumpara peste pentru bunavestire. pe piata noastra doar pastrav somonat, somon si sardine. eu trec printr-o colica biliara, ce bine, si sunt scutita de toata tevatura. nu deschid frigiderul si ma uit zburlit la o cana cu sana.
jazz e bine merci, o pregatesc de baie, ii spun la fiecare ora, uite vezi asta e samponul, uite asta e peria... ea nu mai are rabdare, sta la usa baii si se scarpina frenetic. caldura care a venit brusc i-a incins cojocul iar ora de vara a dezorientat-o. nu intelege de ce trebuie sa manince la 5 dimineata sau de ce ne-am culcat la 7.
string din lucrurile de iarna: prea multe din toate, nu ajungea un fular sau o singura pereche de manusi? si atitea incaltari. si atitea carti, si atitea zile...
ma consolez cu mindria care-mi umfla pieptul, ca acest cur de tara si de europa l-a dat pe superhero boldea care a pus pe jar africa, asia si o parte a europei tocmai cum ziceam, landul de est.
Monday, March 5, 2012
inchisoarea din toate zilele
ploua.
deschid geamurile: aud si vad ploaia.
e frumoasa, fosnitoare, binecuvintata.
inchid geamurile, nu mai aud nimic, decit siroirea pe teava pluviala.
deschid geamurile si aud ploaia.
inchid geamurile termopane si aud zgomotele coabitarii infecte dintr-un spatiu in care sunt captiva.
deschid geamurile: aud si vad ploaia.
e frumoasa, fosnitoare, binecuvintata.
inchid geamurile, nu mai aud nimic, decit siroirea pe teava pluviala.
deschid geamurile si aud ploaia.
inchid geamurile termopane si aud zgomotele coabitarii infecte dintr-un spatiu in care sunt captiva.
Monday, August 8, 2011
cui ii arde sa glumeasca...
cind bursele cad ca popicele.
http://www.lexpress.fr/diaporama/diapo-photo/actualite/economie/dur-dur-d-etre-trader_1018668.html?p=10
http://www.lexpress.fr/diaporama/diapo-photo/actualite/economie/dur-dur-d-etre-trader_1018668.html?p=10
Monday, July 25, 2011
Monday, March 14, 2011
japonia, japonia, japonia...
http://www.gandul.info//international/copii-cu-varste-intre-14-si-16-ani-inarmati-de-catre-autoritatile-iraniene-sunt-trimisi-la-luptele-stradale-cu-protestatarii-din-teheran-8058418
vi se pare prea frageda aceasta virsta?
atunci trebuie sa cititi, Paulo Lins - Orasul Domnului - polirom.
exista un strat social total defavorizat, obligat la traiul comun violent in favelel
e de la marginea oraselor dar si ale societatii. aici activitatea infractionala bate cea mai elementara educatie. copiii de 9 ani, vind droguri si impusca mortal nu numai la comanda, frate, ci si din proprie initiativa cind peste noapte vor sa fie proprii stapini ai unei afaceri ilicite si banoase.
diminetile incep pe la prinz fiindca e naspa cind caraliii impinzesc strazile, nu ca sa faca ordine – ce credeati? – ci ca sa ia cotizatia, sa impuste in dreapta si stinga dupa care sa aplice marea buzunareala. mama, si ce nervosi sunt daca nu le iese!
pustii sunt antene, informatori, prietenii se lichideaza oportun fiindca altfel te lichideaza ei, femeile sunt violate si dispretuite, in afara de mamele care stiu sa gateasca bine, frate, inceputul e jefuirea masinii de butelii si sfirsitul e gramada de impuscaturi din care nu mai conteaza glontul cui te-a nimerit. Naspa, frate!
va recomand si J. D. SALINGER - de veghe în lanul de secară.
iar cireasa de pe tort Marele Niciunde - James Ellroy.
update, 25.03.2011
Cinci politisti brazilieni au fost arestati dupa ce televiziunile au difuzat o inregistrare in care o parte dintre acestia impusca un baiat de 14 ani, transmite BBC. Imaginile au fost surprinse de o camera de supraveghere din orasul Manaus si ii arata pe politisti impingand baiatul de mai multe ori inainte de a trage din el. Baiatul a supravietuit si se afla intr-un program de protectie a martorilor impreuna cu familia sa.
[filmul a fost sters intre timp]
update, 10.04.2011
http://www.hotnews.ro/stiri-international-8490929-tanarul-care-ucis-12-copii-intr-scoala-din-rio-janeiro-sustinea-musulman-cateodata-meditez-09-11.htm
Monday, February 28, 2011
The King’s Speech
Nu ştiţi ce groază cumplită te apucă atunci când, adolescent acneic, emotiv şi timorat de bâlbâială fiind, nu-i poţi spune fetei pe care o iubeşti decât : te iu...te iu... iu... [Dan C. Mihăilescu]
Monday, June 7, 2010
Monday, May 17, 2010
Ofelia, fiica tatalui ei
hamlet - shakespeare
sa facem introducerea: polonius este tatal lui laert si al ofeliei.este prudent si intrigant. hotarirea lui paguboasa de a-l sluji pe regele criminal, impostor si incestuos ii va conduce la moarte intreaga familie. hamlet, printul danemarcei, este indragostit de frumoasa ofelia, careia-i da si dovezi ale sentimentelor lui [scrisori, juraminte, cadouri pe care aceasta intr-o scena perfida pretinde ca vrea sa i le inapoieze].
pe calea pierzaniei
plin de dispret, de o duritate cinica, considera in hamlet conjunctura politica si nicidecum prietenul sau tinarul posibil sincer indragostit de sora lui.
act1/scena3
Laert
… si-atunci cind spune
Ce draga-i esti, fii inteleapta, crede-l
Atit cit poate-nfaptui din spusa-i,
Fiind ce este, - adica: nu mai mult
Decit l-arata vrerea danemarcei.
polonius, tatal este mai direct si-i da, cu drepturi parentale sfaturi ofeliei, cum sa-si ridice pretul si-i solicita detalii intime pe care le povesteste ulterior regelui si reginei.
Polonius
…pretuieste-te,altminteri,
Sa spun asa - ai sa ramii o proasta.
Fii mai zgircita, dar, de-aci-nainte
Cu feciorelnica faptura ta
si-arata-i-te mai rar; impresurarea
tocmeste-o la un pret mai ridicat…
cum se numesc astfel de oameni?
de ce in familia aceasta nu exista cultul prieteniei si al respectului?
ofelia e duplicitara
o intreaga regie se pune in miscare si cu diabolica perseverenta regele, polonius,
act2/scena1
nu, doamne bun: dar cum mi-ai poruncit,
ravasele i-am inturnat, si n-am vrut
sa-l vad.
Polonius
…hai la rege….
Act2/scena2
Am sa i-o scot pe fiica mea in cale,
Iar noi vom sta ascunsi sub o perdea.
Regele
Sa-ncercam.
Act3/scena1
Polonius
Ofelia, tu plimba-te pe-aici.
Marite, de vi-I voia, sa ne-ascundem.
[catre ofelia]
Citeste-n cartea asta; ii parea-va
Astfel, fireasca-nsingurarea ta.
Ofelia
Am de la tine amintiri, alteta
Pe care vreau de mult sa ti le-ntorc;
Te rog, primeste-le acum.
spre surpriza ofeliei, treburile nu merg cum trebuie: hamlet e mai suspicios si intuitiv decit lasa sa se ghiceasca. si iata ce dialog nimicitor are loc intre cei doi. In mod direct, asa cum ii este firea, hamlet intrerupe acest ridicol joc, si pune capat irevocabil acestei
Hamlet
Eu nu,
Eu nu ti-am daruit nimic.
Hamlet
Hamlet
Du-te la minastire, de ce sa fii zamislitoare de pacatosi?
ofelia nu ajunge la minastire
spre a ne descumpani, evolutia ofeliei e ciudata si rascolitoare. dupa moartea tatalui ei, isi pierde mintile, dar iata din subconstientul ei ce cintec dezmatat razbate. deci, cit de cuminte si nestiutoare era ofelia familiei sale puritane:
Act4/scena5
[poloniua a murit]
Ofelia
Cum miine-i sfintul valentine
Din zori voi astepta
La geamul tau, caci vreau sa fiu
Eu, valentine ta.
El s-a sculat si s-a incins
Si-ndat i-a descuiat;
Ea, fata a intrat la el.
Dar fata n-a plecat.
moartea ofeliei
familia lui polonius insa, nu-l credea sufficient de inalt pe hamlet pentru a junge la nasul pretentiilor lor.
Act5/scena1
Flori pentru-o floare! Bun ramas! Doream
Sa-I fii lui hamlet soata; nu mormintul
As fi crezut c-am sa-ti presar cu flori,
Ci patul nuntii.
si marturisirea de o sinceritate dezarmanta a lui hamlet, cind e constient ca poate spune adevarul si ca aceste sentimente nu mai pot fi folosite ca arma impotriva-i:
Hamlet
Ofelia cea frumoasa!
Hamlet
Eu am iubit-o pe ofelia:
Nici patruzeci de mii de frati n-ar sti,
Cu-a lor citime-a dragostei, s-ajunga,
La suma mea.
aceasta nefericire rotunda si fara scapare.
Monday, May 3, 2010
de tot risul
1. ma duc la berin sa-mi spal masina: cit astept pe banca ma uit de jur imprejur. barbati relativ tineri cu masini pe care nu au avut timp sa le economiseasca, asa ca-mi par dubiosi si nesuferiti. vorbesc de sume mari fara argumente, scuipa pe jos, se dau de-ai casei si le propun fetelor de la spalatorie cafele; sunt grasi, deformati cu stomacuri si burti umflate. dizgratiosi cu picioare groase, funduri mari si adidasi, cind se apleaca li se vad la spate chilotii. ptiu, saracie.
pe de alta parte, 2 masini s-au lovit, politie, strigaturi, procese verbale si apare o teribila masina de tractare cu o rampa pe care o aduc linga masina tuflita si care pe dreapta nu mai are roata. sub sasiu ii leaga un cablu si cu un scripete incepe sa o traga pe platforma inclinata. la sfirsit indreapta rampa si ii blocheaza rotile cu niste cabluri si dispositive. fara zgomot, fara murdarie, fara nervi. cu ultimul gest au pus triunghiul semnalizator in portbagaj. am ramas cu gura cascata de admiratie.
m-am trezit cind baiatul de la vulcanizare zimbea la mine ca mi-a verificat presiunea si… dezumflate erau chiar cauciucurile pe care eu le credeam bune.
am zis vreodata ca eu nu ridic niciodata capota? ca nu pun benzina?
ca nu spal masina? dar o laud ca e alergacioasa cit imi trebuie si deloc lacoma la benzina.
2. o batrina din piata cu rasaduri de izma. imi spune ca le avea pentru cineva care nu a mai venit. eu imi bag nasu in punga si zic ca le iau. vrea 3 lei! eu am doar bani mari. asa ca ma intorc dupa ce am facut piata si ii dau 5 lei. nu are rest, asa ca ii las toti banii. ea nu vrea, imi indeasa in mina 2 buchete cu rasaduri de margarete. si e uluita cind refuz, zimbesc si-I spun ca nu am unde sa le cresc. atunci cu izma ce fac? o pun in jardinière. ramine cu margaretele dezamagita.
pe drumul de intoarcere m-am certat de timpita ce sunt, trebuia sa le iau, ar fi fost multumita, si le dadeam cuiva intr-o curte. ma costa ceva sa fiu delicata?
ma dezarmeaza acesti batrini firavi cu care am istorii lacrimogene pe timp cald, ca iarna nu apar in piete.
cumpar de la ei, mi-e mila de miinile lor tremurinde si demnitatea lor ultragiata.
prin noiembrie ma duc pe o ceata deasa de dimineata la kaufland si in parcare uit farurile aprinse. nu stiu cit am stat dar cind am iesit bateria era moarta [era si de peste 5 ani]. intreb in stinga, in dreapta si in final ma duc la taximetristii din fata magazinului si imi spun ca nu se poate ei ca profesionisti sa nu aiba 2 cabluri sa ma alimentez de pornire de la o alta baterie. n-au nici ei. unul dintre ei, sa-I spunem ADU ca asa avea acronimul de la numar, zice, dar prietenul meu are, ma duc la el dar imi platiti cursa. eu zic da, si pleaca.
cum sedeam eu pleostita, numa ce apar 2 colegi de serviciu, care isi dau cu parerea, o imping degeaba, iar unul scoate cele 2 cabluri salvatoare, ride si imi porneste masina. apoi imi spune, alearga vreo ½ de ora cu ea sa se incarce bateria. o zbughesc si alerg pe faleza, pe digul spre braila pe care era filtru de politie, opresc si-I zic ca trebuie sa vitezesc si sa nu ma opreasca. politistul ride, toti rideau, cred ca aveam o figura de tot risul ca altfel nu-mi explic, dar pe dig era ceata, asa ca ma intorc pe faleza. dupa vreo ½ de ora ajung din nou in parcare la kaufland, dar taximetristul meu nu era.
dupa vreo 2 luni vad masina tot in parcare la kaufland, si ma duc glont, dar era altcineva cu masina, ca faceau ture. imi da numarul de mobil al impricinatului si eu il notez exact pe bonul de casa. ajunsa acasa, l-am aruncat fiindca am uitat de problema.
a trecut iarna iar eu nu l-am mai gasit pe taximetrist.
de paste, intr-o aglomeratie de nevolnici, vad masina, ma duc si tipul cu greu isi aminteste. eu precauta, nu am zis ce si cum, am intrebat daca ma recunoaste, si tipul ride dupa un timp iar eu rasuflu usurata. il intreb cit costa. ride iar si zice nimic, dar vreau sa stiu unde ati disparut asa de repede? Ii povestesc, si in continuare zice ca nu vrea nici un ban. eu il iau usor, si-I zic ca e pastele, el primeste cei 15 lei [cu mare greu] si imi detaliaza cit de uimit a fost cind s-a intors, fiindca nu-si explica cum am plecat, ca de impins masina si alergat prin parcare facuse si el!!
