chester/cester

 citesc in scurta istorie oxford a lit eng [andrew sanders]

- in Scrutiny, revista lui Leavis, despre lit/engleza veche:

despre Shelley: 'a lasat poezia in seama unei sensibilitati care nu poate avea de-a face cu inteligenta decit daca n-are incotro'.

         despre Scott: 'un fel de folclorist inspirat, care a realizat in roman ceva analog operei-balada'.

        

        'succesul colonizarii [angli, saxoni, iuti] se probeaza prin numele de locuri pe care le-au impus in zonele in care s-au stabilit [exceptii fiind numele celtice date unor riuri, paduri sau ruinele cetatilor romane fortificate desemnate prin sufixele de origine latina -chester si cester'. winchester/ worcester

cester - chester [sufix] in nume de localitati pentru castra [fort]

[dupa celti, caci latinii erau deja acolo, urmeaza invazia anglo-saxona si apoi invazia normanzilor: in final, englezii sunt un pic mai mult francezi, iar acestia latini. si toti de la Ri^m ne tragem!!!

mi-am adus aminte ca stiu de undeva umorul asta englezesc: liderul euroscepticilor britanici, l-a gratulat pe herman Van rompuy - presedintele consiliului european: 'aveti carisma unei cirpe de sters pe jos'. 

lasa ca si cu umorul francezilor nu ne plictisim.

si poate ca nu toata lumea...

 ...se potriveste in cadrul patrat al scolii! fiindca sunt oameni rotunzi, in forma de cerc si sunt oameni in forma de opt, si sunt copii in forma de, sa zicem, triunghi, de ce nu, si sunt si copii in zigzag! 

  [david grossman - sunt si copii in zigzag]

am putea crede ca e o carte pentru un anumit cititor, dar nu e deloc asa. astept ca david grossman sa ia nobelul.

unul dintre amaryllis cumparati anul asta a inflorit: habar n-am ce culoare are, dar e atit de frumos incit nu am curaj sa ma mai pling de nimic. il astept pe urmatorul.

jazz, dezorientata de secventa brusca cald/rece se imprastie prin culcusuri. si se tine dupa mine ca un catelus.

 

ma lovesc dur de sistemul medical ca de un zid. si cind flutur o speranta, vine rapid mirosul statut de acreala si sictir a acestor oameni care pina in vecii vecilor cer si asteapta spaga, spre eterna lor mizerie.

parca i-a trecut intr-o matrice - chiar asa matrix - din care au iesit altceva despre care nimeni nu vrea sa mai vorbeasca. toti, dar absolut toti sunt la fel intre ei. iti ramine sa dai si sa fugi.

calpuzanii - silviu angelescu si la multi ani!

invataturile de inceput de drum 2022:

-                 Dac-au facut dumnezeu un lucru strimb, 

ni                 nimeni nu poate sa-l mai indrepte

-                 Daca pestele-i in girla, nu pui borsul la foc

-                 La lemnu tare trebuie secure ascutita

-                 Macar  ca-i om puternic, sa rupa un manunchi de nuiele nu va putea, dara de le va rupe una cite una i-a veni lesne

-                 Vai lumii din pricina smintelilor, dara vai omului aceluia prin care vine sminteala

-                 Dumnezeu e mare, dar si dracul e mester

-                 Netezeste mitza de vrei sa fitiie coada

-                 Pestele cel mic se teme de cel mare, iar celui cu stare calicul i se-nchina ca, daca bogatul greseste, tot saracu-i tinut sa-si ceara iertaciune

-                 Mai bun un magar ce te poarta decit un armasar care te trinteste. Si cine-ncalica magarul, sa-i sufere si cusurul

-                 Daca te tii pe linga un intelept, insuti esti intelept, iara daca te tragi intre nebuni, insuti esti nebun

-                 Sa dai de la tine pina la camasa, ca sa poti apoi lua si tu pin-la piele

-                 Cind se-ncura magarii va sa se strice vremea

-                 Nu e putere pe lume, cit de mare sa fie o-mparatie, care sa aiba putere asupra sufletului cuiva. Iara cine-si scapa sufletul si trupul poate sa-si scape, ca puterea noastra din suflet ne vine…

-                 Binele de obste nu vine din pravalirea celor de sus, ce din ridicarea celor de jos prin invatatura si-nlesniri

-                 Ce e strimb nu se poate-ndrepta si ce lipseste nu poate fi trecut la numar. Ca goana dupa vint si desertaciune e totul si nemica trainic si statator nu-i sub soare. Goi am venit pe lume si-om pleca far-a duce nemica-n mina din toata osteneala ce-am ostenit. Umbletul dupa bani nu-i de nici un folos, ce numai goana dupa vint!

-                 Pe-ntuneric, haina si muiere sa n-alegi niciodata, ca s-ar putea pe lumina sa nu-ti mai placa! Noaptea toata vaca-i neagra si toata muierea-i frumoasa.

despre rai, sfinti, ingeri

 Ițic Manger – Cartea raiului

 

Daca bunul dumnezeu ne-a facut dupa chipul si asemanarea sa, atunci si raiul trebuie sa semene cu pamintul. aceasta-i parabola cartii.

 

 Din cind in cind dumnezeu lasa cite un inger ce urmeaza sa se nasca. Si care uita tot in momentul cind trece granita raiului. In afara de șmul abe - care povatuit de prietenul lui pișulică, il pacaleste pe sfintul insotitor.

 

Asa ne alegem cu intimplarile din rai, fabuloase, alegorice cu personaje care seamana cu cele dintr-un oarecare sat evreiesc  de pe pamint, bintuite de aceleasi sentimente si vicii.

Regele david e in rai, dar saul e in purgatoriu, unele ingerițe au aripi rozalii, sfintii isi peticesc aripile la croitor sau isi cumpara altele noi si tot asa.

 

E o carte scrisa naiv-duioasa, reconfortanta. Nu mai pun la socoteala autorul, care si el are o biografie deosebita si care cred ca a mers drept in rai, fiindca si bunului dumnezeu i-a placut ce a scris. 

 

iar eu am recunoscut tiparul evreului etern care intreaba:

- și acum ce-o sa se intimple? a murmurat el fringindu-și miinile.

sau din memoria mea afectiva:

- si acum ce ne facem? 

citim.

ion creanga

finalul:

- cu bine si sanatate, si de acum intr-o mie de ani bejanie! 

- de-acu nu-i mult pina departe!

[grigore alexandrescu - despre ion creanga in convorbiri literare si biografie]

veleitatile supravietuitorului pe cursa scurta

 

ion creanga:

dracul in curu prostului zace   [povestea lui ionica cel prost]

 

ceea ce-i scris omului in frunte-i este pus, si tot de-o moarte are sa moara cineva.

 

imparatul, cit era de imparat, le daduse acum toate pe una, si nici macar aceea nu era buna: frica!

 

De te-a invatat cineva, rau ti-a priit. Iara de-ai facut-o din capul tau, rau cap ai avut!

 

-          De nume am auzit, dar ca te afli in lumea asta, nici prin cap nu mi-a trecut vreodata.

-          Vezi? Tot de noroc sa se plinga omul!

[povestea porcului]

 

Mila domnului: lac de-ar fi, broaste sunt destule.

 

Vorba ceea: fiecare pentru sine, croitor de pi^ne.

 

Apara-ma de gaini, ca de ci^ni nu ma tem.

 

Nu-i dupa cum gindeste omul, ci-i dupa cum vre Domnul.

 

Leaga calul unde zice stapinul.

 

Asa e lumea asta si, de-ai face ce-ai face, ramine cum este ea; nu poti s-o intorci cu umarul, macar sa te pui in ruptul capului. Vorba ceea: zi-i lume si te mintuie.

[harap-alb]

 

zimbete si imbratisari individuale

Bruce H. Lipton - Biologia credintei, 2005

cap7: cum sa fim parinti constienti: parintii - specialisti in ingineria genetica

...Un studiu facut de Mary Carlson - neurobiolog la facultatea de medicina din harvard - pe copiii orfani din romania, a concluzionat ca lipsa de atingere si de atentie din orfelinatele romanesti si serviciile de proasta calitate din centrele de zi au impiedicat cresterea copiilor si le-au afectat comportamentul, in mod negativ. Carlson, care a studiat saizeci de copii romani cu virste intre citeva luni si trei ani, a masurat nivelul de cortizon al copiilor, analizind mostre din saliva acestora. Cu cit un copil era mai stresat - lucru determinat de nivelul de cortizon din singe, mai ridicat decit cel normal - cu atit mai slaba era performanta generala a copilului. [...]

... dar cum ramine cu copiii romani, care provin din medii pline de privatiuni si care devin ceea ce un cercetator numea 'minunile pline de viata'? de ce unor copii le merge bine, in ciuda mediului in care traiesc? pentru ca au 'gene mai bune'? acum deja stiti ca nu cred in asta. mai probabil este ca parintii acestor 'minuni pline de viata' le-au oferit un mediu prenatal si perinatal mai propice si hrana mai buna, la momentele esentiale in dezvoltarea copilului.

este o istorie foarte interesanta a ceea ce suntem.
cert este ca trebuie sa schimbam ceva in modul cum ne privim, daca mai avem timp de asta. daca nu, asta e, suntem nemuritori oricum!

sa revenim la joseph brodsky

Brodsky: 'noi am trait atita impreuna, incit doi martie a cazut iarasi intr-o marti...'

cad pe ginduri: cit adica? cit au trait impreuna?
iau intervalul de maturitate si de viata al lui brodsky, 1965-1996 si caut anii in care 2 martie a cazut intr-o zi de marti. si gasesc: 1965, 1971, 1976, 1982, 1993.
intervale de aprox 6 ani, in afara de ultimul interval, de 11 ani.
sa se fi mirat de longevitatea unei relatii de 6 ani? poate de 11 ani?

semnele din carti: ma duc si caut biografia lui brodsky, poeziile si ce mai gasesc in engleza si romana. el spune ca e evreu, poet de limba rusa si eseist de limba engleza. de unde sa stiu eu limba rusa?
cu cine seamana poeziile lui?
sfirsesc si incep anul cu brodsky.

ulitskaia sau...

...viata in segmente mici.
din romanele ei se pot decupa miniaturi de sine statatoare pe care eventual poti chiar sa le izolezi temporal si politic. sau nu. e la fel de uimitor si intregul si detaliul.

erau foarte apropiati, se potriveau foarte bine, caz rar intilnit, aveau gusturi comune, semanau si in felul de a vorbi, si in felul de a glumi. cu anii, incepusera sa semene pina si la mimica, si promiteau sa ajunga la batrinete un fel de soti-papagali. citeodata, ghicind din priviri o idee inca neexprimata, il citau in cor pe dragul lor Brodski: 'noi am trait atita impreuna, incit doi martie a cazut iarasi intr-o marti...'

 [ludmila ulitskaia - medeea si copiii sai]

brodski devine si el un alt destin strecurat aproape inocent: daca vrei te opresti si cercetezi. sau nu.
sau gasesti acest cuvint Geschwister in cartea ei. altfel niciunde.

cind am citit al dvstra sincer, surik am avut sentimentul nesigur ca sunt pe urmele lui houellebecq. dar nu, e altceva, altfel, desi la sfirsit am rasuflat usurata, surik implinea 30 de ani, dar parca trecuse o viata intreaga peste el si mine si vreo duzina de don juan in tot atitea variante.

urmasii lui nero

nu-l cunoastem pe autorul Apocalipsei, iar atribuirea acestei lucrari Sfintului Ioan nu este decit un subtitlu adaugat mai tirziu; insa oricine ar fi autorul, el a fost, in calitate de crestin, ingrozit de ororile lui nero, primul imparat care ii persecutase pe crestini si care, credea el, mai era in viata si avea sa se intoarca la roma.
in greaca, numele latin nero avea ca echivalent pe acela de NERON, iar supusii greci ai imparatului ii spuneau in general NERON KAISAR, adica nero cezarul.
in ebraica, unde anumite vocale nu se exprima in scris, numele se ortografiaza NRON KSR si aceste litere corespund numerelor 50, 200, 6, 50, 100, 60, 200, care adunate, dau 666, numarul atribuit fiarei apocalipsei, nu alta decit nero; eruditii sunt toti unanim de acord asupra interpretarii acestei cifre.
fiara este reprezentata ca fiind 'ranita de moarte, dar rana de moarte fusese lecuita. si tot pamintul se mira dupa fiara'; fiara care 'era nu mai este, si va veni'.
si autorul adauga: 'cine are pricepere, sa socoteasca numarul fiarei. caci este numar de om. si numarul ei este sase sute sase zeci si sase'.
facind aluzie la parul lui nero, el spune ca fiara e 'de culoare stacojie' si ca are sapte capete, care sunt tot atitia munti - faimoasele coline ale romei - si zece coarne, ceea ce ar reprezenta poate, in cifre rotunde, numarul provinciilor imperiului.
el mai spune ca 'sunt 7 imparati; 5 au cazut, unul este, celalalt n-a venit inca';  'si fiara care era si nu mai este, ea insasi este al 8lea imparat: este din numarul celor 7 si merge la pierzare'.
cei 5 cazuti sunt primii 5 imparati: august, tiberiu, caligula, claudiu si nero. cel care 'este' este Galba, cel care 'n-a venit inca' este Otho, despre care, la vremea cind a fost scrisa cartea, se vorbea ca de un succesor al lui Galba; iar cel de-al 8lea este tot nero, care va veni din nou si face parte din 'numarul celor 7'.

[arthur weigall - nero, 1931, payot]

dedic acest post, tinarului din piata bucurestiului, care in fata unei tarabe cu carti, a spus reporterului  ca nu ii sunt de nici un folos. arata obisnuit. adica ca un om. sapiens.

semnat, kusim

sapiens/yuval noah harari este o carte pe care o poti citi si seara la culcare, te insenineaza si pune apoi pe ginduri.

este un compendiu de cursuri universitare, uimitor sistematizate, cu citeva poze, citeva desene/harti, sintetizind cronologic evolutia a ceea ce suntem. majoritatea informatiilor sunt stiute, dar cine sa se gindeasca sa le puna in asa context? si cind crezi ca rational esti convins, vine si saminta ludicului.

de ex: nu exista dreptate in istorie, capitol care este destul de intens, are strecurate si pauzele de tras sufletul:

...aproape toate culturile au valorizat masculinitatea in dauna feminitatii. NU STIM care este aceasta ratiune.

sau:

cum s-a intimplat ca, tocmai in cazul speciei al carei succes depinde intii de toate de cooperare, indivizii despre care se presupune ca sunt mai putin cooperanti [barbatii] sa-i controleze pe aceia despre care se presupune ca sunt mai cooperanti [femeile]? PUR SI SIMPLU NU STIM.

sau in capitolul secretul succesului:

ei pot descrie cum s-a impus crestinismul in imperiul roman, dar nu pot explica de ce a fost realizata aceasta posibilitate determinata.

sau:

de ce a inceput revolutia stiintifica tocmai acolo [europa occidentala] dintre toate locurile, si nu in china sau in india? de ce a inceput la jumatatea celui de-al doilea mileniu d.Hr., si nu cu doua secole mai devreme sau cu trei secole mai tirziu? NU STIM.

si mai spre final:

atit cit putem spune dintr-un punct de vedere strict stiintific, viata omeneasca nu are absolut nici un sens. oamenii sunt rezultatul unor procese evolutive oarbe, care opereaza fara vreun scop sau ratiune. [...] orice sens pe care oamenii il atribuie vietii lor e doar o iluzie.

Cum se leaga lucrurile

Gasesc in biblioteca in dublu exemplar Memoriile lui mircea eliade si recitesc.

Citesc si recitesc si nu inteleg de ce sentimentul de vinovatie fata de mihail sebastian mi se pare accentuat. Mai ales la ultima vizita facuta  in tara cind se justifica ca s-a simtit tot timpul urmarit de Siguranta si a preferat sa nu-l contacteze pe sebastian. Oare?

Memoriile lui eliade au fost publicate ulterior mortii lui sebastian; suna ca o explicatie fata de tacerea acestui moment.

Si asa ca sa inteleg, recitesc jurnalul lui mihail sebastian. E greu de suportat zbaterea si durerea lui sebastian cind eliade a inceput sa-l evite. umilintele suportate ca macar din cind in cind sa se mai intilneasca fara sa mai aiba subiecte comune de discutie. Milogeala asta prieteneasca. Respingerea il face pe sebastian lucid si taios. dar dureaza.

Ma intriga tenacitatea lui sebastian de a scrie piese de teatru delicate, ciudate pentru acei ani. Tine cu dintii si se justifica in tot jurnalul de ce scrie asa.

Recitesc teatrul lui sebastian. tot.

In prefata editiei critice din 1962, gasesc citate largi din jurnalul lui sebatian din perioada 7 sept 1935 pina la 4 apr 1937. E drept ca sunt numai 2 ani si ca numele proprii apar doar cu majuscule, dar eu credeam ca editia humanitas 1996 este inedita.

          Luni 18 dec 1944

Convorbire cu visoianu, la minister. De cind e ministru, il vad pentru a treia oara. Ma primeste prietenos, simplu, de treaba – dar nu poate face nimic pentru mine. Nu poate si nu vrea. Locul de ‘consilier de presa’ pe care mi-l fagaduise, nu mi-l va da. Se opune, pare-se legea. In fapt, se opune piki pogoneanu. Iar vivi nu are nici curajul, nici interesul sa treaca peste aceasta opunere. Tot ce imi propune este un loc de ‘diurnist’. Refuz, se intelege.

Eu ramin pentru ei un jidan. Undeva in umbra e poate loc pentru mine. Dar a incerca sa fac un pas spre locurile mai din fata este o obraznicie.

In editia critica gasesc fotocopia declaratiei de inscriere in sindicat, din primavara lui 1945:

cu profesiunea functionar public, in Ministerul Afacerilor externe.

Cu topoare, larma, sfada,

s-au pornit sa taie ramuri din copacii de pe strada

slujitorii primariei de oras provincial,

mic, neinsemnat, banal. [...] [Primavara provinciala, 1925]

Nu tu erai in seara si in lumina, nu,

Ci amintirea numai sau poate anotimpul,

Abia te implinesti din ceasul cind te stiu,

Si te destrami o data – aerian – cu timpul. [...] [Cintec incert, 1928]   

Eu ce spuneam? Cartile spun altceva la virste diferite de aceea recititul poate fi o alta citire. In alta cheie.