duminica d.a. pe mezzo, camerata salzburg cu helene grimaud: mozart, schumann.
orchestra restrinsa i-a dat operatorului ocazia sa plimbe camera copios pe toti instrumentistii. si ce sa vezi, pe o trompetica, mai altfel decit cele obisnuite -adica lunga, supla, eleganta- se legana un ditamai ciucure rosu cu alb. n-am mai vazut pina acum asta.
mai bine de doua ore, am cascat gura la ciucurele opulent si trompetica lui, asteptind cu nerabdare sa-i vina rindul.
cum stiam pe dinafara
sansa de a fi unic
lingurita sau ibric m-am furat de dimineata
de clorotice iubiri
stind ascunsa prin camara
siropoasa domnisoara.
oscilam nehotarind
intre orga sau pian handel, brahms opus incert
sint francesca da rimini
imbracata de concert
ba mai bine un ibric
lingurita, polonic.
vinetele durdulii
imi scurteaza comentariul
sansa de a fi unic
cinic si neadormit
printre muzele confuze
in dorintele obtuze.
cind revin printre vitrine,
palidele menuete
mai pierduta ca o stea
ce s-a consumat in sine,
gestul este artificiu
si-mi ramine sa rastorn carul mare-n capricorn.
un oboi iubeste o para
mult stimata domnisoara.
drame, tandrele idile
condensate in pastile
se conuma, le incurci
prin camara, printre carti
esti confuza domnisoara.
un pian iubea o para!
iar oboiul sclifosea
un andante pentru o ceasca!
dar i-am prins, le-am interzis
atitudinea suspecta
spalind ceasca la chiuveta.
ascultind lipit de usa
l-am surprins pe topirceanu
tocmai cind duceam ligheanul
spre domestice culise.
nu mai pot sa-i stapinesc
dinspre Pol un val de frig
ma impinge inspre grieg.
ma consuma, ma incearca
dorul de o alta arca
cu supusii clandestini
ordonati pe trei duzini
de simfonice talente
somnoroase si latente.
cind da firul ierbii, iti vine sa tot asculti capriciul 24 [si celelate 23 imediat], si apoi Co1, si apoi Co2 iar la sfirsit esti mai trist ca la inceput. oare de ce?
Dupa ce ramase
singur inchise patefonul pe care discul cu muzica de clavecin se mai invirtea
inca scotind acele serii de sunete aproape uniforme, aceeasi fraza atit de
putin si vag nuantata, incit doar ascultind primele si ultimele masuri ale
bucatii puteai sa-ti dai seama de evolutie.
[acordajul
temperat - secolul XVI-lea prin care s-a divizat octava în 12 intervale (semitonuri) cromatice
toate egale cu inconvenientul ca dadea tonalităţilor culori asemănătoare.
compozitori : Couperin, Bach - clavecinul bine temperat, Rameau, Telemann, M. de Falla, Poulenc, Vangelis]
Prefer semizeului
Beethoven pe lautarul zavaidoc, jalnic scripcar. pe acesta din urma il iert. El n-are
incotro, pe cind primul era obligat sa mai urce o treapta, fiindca putea,
depasindu-si prima pozitie, si... sa surida.
discurile lui impecabile si ca inregistrare si ca prezentare le-am cumparat simplu, din magazinele de specialitate; nu costau putin.
apoi, l-am vazut citiva ani dirijind concertele de anul nou de la viena.
si mai apoi, doar pe mezzo.
iar acum...
face parte din categoria oamenilor care nu apartin unui loc - ce biografie fabuloasa, si care reprezinta patrimoniul universal.
am vrut sa aduc aici orice clip din LA GRANGE DE MESLAY FESTIVAL cu Boris Berezovsky (piano) 2011 pe care l-am vazut ieri pe mezzo cu acest program: Johannes Brahms
Piano Sonata No. 1en C major opus 1
Paganini Variations opus 35 - first book Frédéric Chopin
Scherzo No. 3 in C sharp minor opus 39
Barcarolle in F sharp major opus 60
3 Impromptus
3 Valses
dar, nu am gasit.
asa ca, aduc un chopin la fel de tehnic minunat.
da, acesta este chiar acel boris berezovsky, spre regretul nostru al tuturor, cazut sub tavalugul istoriei.
Zubin mehta a facut onorurile concertului nr 75 de anul nou cu filarmonica din Viena, îmbrăcat la fel cu întreaga orchestra cu sacou gri închis, pantaloni gri, vesta gri deschis si cravata gri. Toti ca unul, chiar si femeile au avut aceeași ținuta in pantaloni. Oare o fi de bine uniforma?
Zubin mehta are 78 de ani, un palmares de mare senior al muzicii, iar eu de la karajan nu am mai vazut un dirijor fără pupitru. Jos pălăria!
Florile, pentru prima data nu au mai venit de la san Remo, ci din florăriile din Austria. Dar aranjamentul local nu l-a egalat pe cel al rivierei italiene, care ca in povesti descăleca din avion curier cu dedicație.
Strauss a dedicat un vals - e drept de o frumusețe aparte - unui sultan, sperind la o recompensa imperiala, ceea ce s-a intimplat peste 3 ani. Si uite asa facem legătura spre Orient, ușor spre Asia de care sala Divinei filarmonici a fost plină. Cu tot cu tehnica de filmat.
S-ar putea sa fie ultimul concert de an nou la Viena in care a dirijat zubin mehta. Căci timpul nu iartă pe nimeni, deși unii ar merita.
si la fel de minunatul demis roussos - come waltz with me
Come walk with me and let go of the way you are going
Come talk to me and I'll tell you what's really worth knowing
Life's much too good, my friend. Don't let it end.
Come dance with me and I'll give you a gift worth giving
Take a chance with me and I'll show you a life that's worth living
Life's much too good, my friend. Don't let it end.
Come waltz with me and let go of the way you are going
Come talk to me and I'll tell you what's really worth knowing
Life's much too good, my friend. Don't let it end.
Come dance with me and I'll give you a gift worth giving
Take a chance with me and I'll show you a life that's worth living
Life's much too good, my friend. Don't let it end.
d.a. dau intimplator pe mezzo peste concertul aniversar 80 de ani, de la gewandhaus leipzig, pentru kurt masur. inima mii de cioburi, creierul artific, emotionant si perfect.
kurt masur devastat de o boala cumplita care-i arunca miinile cu miscari spasmodice in toate directiile ca nu pricepeai cum dirijeaza: citeodata figura dementa.
altfel,
a dirijat cu vitalitate cap-coada, dar dupa atita istorie, cred ca putea fi sprijinit doar de pupitru - precum cidul in sa - si aceasta orchestra si-ar fi recunoscut si recompus maestrul din amintiri.
de aceea,
sunt mereu uimita de cum ni se releva lipsa de sens a acestei lumi: un dirijor este matur abia pe la 45-50 de ani cind a avut timp sa acumuleze - nu, nu stimele capodoperelor - experienta si intelegere de viata si apoi cit ii ramine pina cind arta lui se transmite rotunjita posteritatii sau si mai bine contemporanilor?
cred ca sunt printre cei alesi, care si-au trecut ore bune din tinerete cu discurile acestei orchestre si maestrului ei, care multa vreme vor ramine stampilati, asa ca berliner orchestra si karajan.
cel mai simpatic moment a fost capriciul italian, al lui ceaikovski, caci e a zimbet sa-i vezi pe nemti interpretind un capriciu italian, compus de un rus,
abia ridicindu-si fundul din scaune la cavalcada, zimbind si ei econom, stapinind talgerele in loc sa le pocneacsca asurzitor, tinind tamburina pe masa si lovind-o usurel ca sa-i domoleasca zornaiala si doar la sfirsit, un singur moment am zarit-o in aer.
as putea spune un capriciu bine temperat!!
asa-s nemtii astia, totul a fost perfect!
- este radu lupu, cel despre care media scrie superlativ dupa concertul de duminica din cadrul festivalului de la lucerna
[- este claudio abbado, dirijorul orchestrei si dinastia din care face parte]
- este johannes brahms, compozitorulcelor Six Pieces for Piano, Op. 118 / 1893 pe care le-a interpretat radu lupu - solo instrument
- este clara schumann, cea careia i-au fost dedicate si rolul ei in viata lui brahms
dupa ce v-ati amintit toate astea, sa ne mai intrebam care este misterul transfigurarii lui radu lupu in brahms?
in fotografia de alaturi este radu lupu si nu brahms cum credeti.
care este virsta la care poti sa abordezi brahms?
de ce este brahms atit de complicat?
de ce este radu lupu un specialist in acest brahms.
de ce frumoasa elvetie stie sa ne aprecieze muzicienii, atit pe radu lupu dar si pe clara haskil, iar noi nu?
si fiindca nimeni nu este in masura sa dea un raspuns absolut:
sa mergem in continuare pe firul beethoven, schonberg, th mann.
antoine golea:
Ceea ce germanii numesc die neue Musik, incepe cu Beethoven si dupa el nu se va mai opri. […] De la acesta si strabatind opera lui berlioz, chopin, liszt, wagner, mahler, Schonberg pina la Debussy si dupa el, calea ducespre orizonturi mereu noi.
…caracteristic pentru maniera ultima a spiritului lui Beethoven, faptul ca vechea forma a fugii se invecineaza des cu forma noua a variatiei, forma care va incununa sonata opus 111, inaltind in sfere inalte cintul atit de simplu si uman al arietei care ii furnizeaza tema.
Unele cinturi el le-a impartit – in eroica de pilda -intre mai multe grupuri instrumentale, dintre care fiecare spune o partea liniei melodice, ceea ce ne duce cu gindul, de foarte departe, la ceea ce vor fi o suta de ani mai tirziu, melodia timbrurilor, scumpa lui Schonberg.
si iata pricina gilcevii, arieta, din sonata 32, in extraordinara interpretare a lui claudio arrau:
ca de obicei la 1 ianuarie al oricarui an, asteptam concertul filarmonicii din viena. anul acesta a fost un concert modest, lipsit de fantezie, nerv - cu alte cuvinte asa e cind te apuci sa dai pe mina lui franz welser most, divina orchestra, care si ea ce sa faca, a cintat dar atit. si cind te obliga sa asculti mefisto/liszt chiar asa din prima zi a anului te apuca nebunia si telecomanda. [dar nu!]
altfel, trandafirul a fost floarea zilei, dupa cum gafa suprema i-a apartinut prezentatoarei TVR, care a zis exact asa: mefisto vals, de liszt un prieten al lui strauss.
subiectul este o improvizata orgie muzicala, dezlantuita in timpul celebrului carnaval din venetia, cu un concerto grosso la Ospedale della Pieta, minastire care crestea si educa tinerele abandonate, la care participa:
- Antonio Vivaldi, roscovanul, muzicianul calugar
- Domenico Scarlatti la clavicembal
- Georg Friedrich Handel la bas continuu
- cele 70 de orfeline ale caror nume au fost reduse de catre maestrul antonio la instrumentul la care cintau: Pierina dai violino . . . Cattarina dall cornetto . . . Bettina dalia viola . . . Bianca Măria organista . . . Margherita dalVarpa doppia. .. Giuseppina dai chitarrone . . . Claudia dai flautino . . . Lucietta dalia tromba. .
si apoi doar la instrument :
Clavicembalo. . . Viola da bracSia .. . Clarino . . . Oboe . . . Basso di gamba .. . Flauto ... Organo di legno . . . Regale . . . Violino alia francese . . . Tromba marina .. . Trombone . .
« Dă-i bătaie, saxon împuţit!» — striga Antonio. « Ai să vezi tu, acum, prea curviosule!» — răspundea celălalt, furat de prodigioasele-i născociri, în timp ce Antonio, fără să scape din ochi mîinile lui Domenico, ce se risipeau în arpegii şi înflorituri, arunca arcuşul pe corzi, scoţînd parcă notele din aer cu brio ţigănesc, muşcînd corzile, clocotind în octave şi note duble cu drăcească virtuozitate cunoscută de discipolele sale. Şi părea că mişcarea va atinge punctul culminant, cînd Georg Friedrich, dînd drumul brusc la registrele grave ale orgii, făcu să se audă sunetele din bas, mutaţiile, acel plenum cu o asemenea forţă în tuburile ce sunau ca trîmbiţele, goarnele şi bombardele, ce parcă chemau la Judecata de Apoi. «Saxonul ne rade pe toţi!» — strigă Antonio, într-un fortissimo exasperat. « Eu nici nu mă mai aud» — ţipă Domenico în acorduri tot mai puternice. între timp însă, Filomeno alergase la bucătărie, aducînd o baterie de cazane de aramă, de toate mărimile, în care începu să bată cu linguri, linguri de spumă, teluri, făcăleţe, lemne arse, pămătufuri de şters praful, cu o asemenea inspiraţie în materie de ritm, sincope, accente încît, treizeci şi două de măsuri îl lăsară singur, să improvizeze. «Magnific! Magnific!»— striga Georg Friedrich. « Magnific! Magnific!» — striga Domenico lovind cu coatele, plin de entuziasm, claviatura clavicembalului. Măsura 28. Măsura 29. Măsura 30. Măsura 31. Măsura 32. «Acum!» —urlă Antonio Vivaldi şi toată lumea atacă Da capo cu o impetuozitate cutremurătoare, scoţînd sufletul din viori, oboi, tromboni, orgi regale, orgi portative, viole da gamba şi din tot ceea ce putea suna în sala ale cărei vitralii vibrau în înălţimi, înfiorate parcă de furia cerurilor.
totul terminindu-se cu o scalambaiala traznita dirijata de Montezuma, vizitatorul continentului european ce-si cauta sentimentele originii spaniole alterate in conchista, cu obirsii neclare in mexic si a negrului sau valet, filomeno:
« Al dracului negru! — exclamă napolitanul. De cîte ori vreau să ţin un ritm, el mi-1 impune pe-al lui. O să ajung să cînt muzică de canibali.»
pina sa bagati de seama, se bifeaza trecerea prin venetia a unor muzicieni celebri in glorie sau cu picioarele inainte – vezi wagner – si ajungem si la geneza operei motezuma, a lui Vivaldi despre care desigur nu va intrebati ce si cum, in ultimul timp.
mai bine punctat cum a ajuns Vivaldi la acest subiect?
nu va intriga cum a ajuns motezuma baroc?
uite asa:
Indianul continua să insiste, deşi o lăsase mai moale:« Istoria spune că . . .» « Nu mă regula cu Istoria în materie de teatru. Ceea ce contează aici e iluzia poetică. Uite, faimosul Monsieur Voltaire, a prezentat, nu demult, la Paris, o tragedie în care asistăm la idila dintre Orosman şi Zaira, personaje istorice care, dac-ar fi trăit cînd se petrece acţiunea, ar fi avut, el peste optzeci de ani, iar ea, cu mult peste nouăzeci. . .»
«Şi pentru dumneata, Istoria Americii nu e măreaţă şi respectabilă ?» Părintele Compozitor îşi puse vioara într-o cutie căptuşită cu satin, de culoarea fucsinei. « în America, totul e o fantasmagorie: poveşti despre Eldorado şi Potosî, oraşe fantomă, bureţi care vorbesc, berbeci cu lînă roşie, Amazoane fără o ţîţă şi Orejonix care mănîncă iezuiţi...» Acum era rîndul indianului să se enerveze: « Dacă-ţi plac aşa de mult poveştile, pune pe muzică Orlando Furioso.» « Am făcut-o; premiera a fost acum şase ani.» « N-o să-mi spui că ai pus să cînte pe scenă un Orlando care, în pielea goală, cu fundul gol, străbate toată Franţa şi Spania, cu mădularul în vînt, înainte de-a traversa înot Marea Mediterană şi-a pleca pe Lună, aşa, de parcă totul ar fi fost un fleac ?»
21. david grossman - pina la capatul pamintului 22. ivan turgheniev - povestirile unui vinator 23. amos oz - despre dragoste si intuneric 24. heinrich boll - fotografie de grup cu doamna 25. g.g. marquez - generalul in labirintul sau
doru: vreau sa vad poze care sa demonstreze ca pisica e fericita....
vic: jazz e fericita, fiindca asa mi-a zis cind am intrebat-o, iar eu iti spun tie pe cuvint de onoare.
1. antoine de saint-exupery micul print 2. francesco petrarca - cantonierul 3. Odysseas Elytis - iar ca sentiment, un cristal 4. miturile si legendele greciei antice 5. elias canetti - jocul privirilor 6. mario vargas llosa - conversatie la catedrala 7. hafiz - divanul 8. umberto eco - numele trandafirului 9. mario vargas llosa - orasul si ciinii 10. rabindranath tagore - poeme
Miss jazz
50 de carti esentiale
11. William Faulkner - Lumina de august 12. Max Frisch - Nu sunt Stiller 13. Stefan Heim - Relatare despre regele David 14. Radu Petrescu - Catalogul miscarilor mele zilnice 15. Anton Pavlovici Cehov 16. Borges - Poezii 17. Jose Saramago - Memorialul de la Mafra 18. Jose Cardoso Pires - Plaja ciinilor 19. Boccaccio - Decameronul 20. Luis Sepulveda - batrinul care citea romane de dragoste
m-am furat de dimineata
