Friday, November 28, 2008

pretul e surpriza!

Serban Foarta
Mic tratat de pisicologie
Humanitas

Feline celebre, ca Pisica de Cheshire a lui Lewis Carroll, Motanul-Încălţat al lui Perrault, motanul Murr al lui Hoffmann, Mungojerrie şi Rumpelteazer ai lui T. S. Eliot, pisici aristocrate ca Myōbu no Otodoto, pisica de la curtea imperială a Japoniei, dar şi Japonica lui Gellu Naum, pisicile mozartiene ale lui Eric-Emmanuel Schmitt, pisici frumoase, elegante, orgolioase, motani înţelepţi şi pisoi jucăuşi...
Un manual indispensabil iubitorilor de pisici, recomandat celor care vor să înveţe să privească, să deprindă rafinamentul şi graţia. Cu profesori ca Charles Baudelaire, Guillame Apollinaire, Paul Verlaine, Jorge Luis Borges, Fernando Pessoa, Max Jacob, Raymond Queneau, Virgil Mazilescu, Mircea Ivănescu, Emil Brumaru şi mulţi alţii, aleşi cu atenţie de Şerban Foarţă - doctor în pisicologie - , care la rândul lor au fost cu toţii elevi la şcoala de pisici, aveţi şansa chiar de a învăţa să deveniţi scriitori.

Iată, spre exemplu, ce îl sfătuieşte Aldous Huxley pe un tânăr prieten: "Dacă vrei să fii romancier psiholog şi să scrii despre fiinţe, cel mai bun lucru pe care-l poţi face este să ţii o pereche de pisici."

"Deosebirea dintre un câine şi-o pisică? Cel dintâi cugetă într-astfel: «Ei mă hrănesc, mă protejează, ţin la mine. Pesemne că sunt zei.» A doua cugetă şi ea: «Ei mă hrănesc, mă protejează, ţin la mine. Pesemne că sunt zeu. »" (Ira Lewis)

http://www.humanitas.ro/humanitas/mic-tratat-de-pisicologie


Thursday, November 27, 2008

pentru emma


eu ii spun, nu mama citeste-l pe ludwig geiger, iar ea nu si nu, toata ziua cu noica in brate. pe andrei plesu chiar i l-am interzis. [stinga]

eu ii sugerez goethe, ea nu si nu, odysseas elytis.
si dupa cum o vezi in poza trage ceva de speriat la impresionisti. [dreapta]
imi recomanzi ceva?

Tuesday, November 25, 2008

povestea unui pion oropsit

pionul sta acolo in virful piramidei - deschise ca un evantai - de poeti si poezii de multi ani, si il am de la un fost elev al meu. mult timp m-am intrebat de ce un pion si nu regina, dar astea sunt misterele nedescifrate ale vietii. jazz se urca pe birou si isi cauta de lucru, de joaca, prefacindu-se ca habar n-are de existenta lui pe dreapta raftul 3, cum o iei prin biblioteca. prefera prin invaluire - cum imi povestea mie un avocat de provincie, dar decanul baroului, om important si prefacut, mincacios si cu o spuma de cultura proletara-sanatoasa. [uite cum sar ranchiunele, o sa ma traga de urechi papa freud] nimeni nu crede ca ea e interesata de ronsard si apollinaire.

de sus, sta sa isi admire isprava, si asteapta sa vada daca nu cumva misca, sa-i sara in cap.
dupa ce pindeste, ca probabil asa e in firea mitzelor, sare si ea si-l alearga toata casa, luindu-l in gura sau bagindu-l pe sub fotolii, de unde se chinuie cite 5 minute sa-l scoata. cind nu reuseste, miauna spre mine sa-i dau o mina de ajutor. dintii ei ramin in crestaturile de pe micutul pion.

asta o tine ocupata o vreme, iar in contrapartida eu pot sa-mi reiau locul si activitatea la birou, ea abandonind teritoriul. pe de alta parte lucrurile pot sfirsi destul de tirziu jazz facind un zgomot groaznic, tirindu-l prin bucatarie si facind oaresce pagube colaterale si varsind vaze cu flori degeaba adapostite precaut acolo, gindind eu ca are treaba in alta parte.
cind o vad ca apare scuturind labutele inteleg ca e uda si a darimat un recipient ce avea apa. plec resemnata sa fac si sa dreg.
e greu sa fii mitza singura intr-un app, dar si mai greu e sa fii stapina unei mitze de app.

Monday, November 24, 2008

simon's cat

tot asa face si jazz cind e afara pe balcon si vrea inauntru.

simon's cat pe youtube

oh doamne, ca bine le mai zice, leita jazz.

jazz primadonna

se termina si toamna

deja sunt temperaturi negative. nu conteaza, jazz se duce dimineata la usa de la balcon si miauna imperativ sa-i dau drumul afara. sta cit rabda frigul, si se intoarce cu urechile si labutele inghetate. in urma ei eu inchid usa, asa ca atunci cind vrea inauntru se urca pe geam si cu ghearele zgreaptana si face miau. se repede inauntru si maninca, apoi pisu. pot sa o cronometrez, face toate astea nesmintit in fiecare zi in aceeasi ordine incit m-a innebunit.

am incercat sa ma fac ca nu aud si sa o protejez de frigul patrunzator de dimineata, dar se apuca si miauna intr-un fel disperat, disperindu-ma, incit dau fuga la usa si o dau afara.

acum 2 zile pe o ploaie rece, si un vint patrunzator, ea statea pe balcon, la adapostul unui zid si se uita la cer si frunze. vintul puternic ii infoia blanita si parea imensa. cind a intrat in casa era putin uda si mirosea a ninsoare.
si s-a mai intimplat ceva,
dupa o noapte in care a mieunat intr-una rostogolindu-se pe spate si burtica, am certat-o. statea pe hall si se uita la mine jalnic. apoi s-a urcat pe geamul de la bucatarie ca de obicei. eu m-am spalat/imbracat, era cam 5:30 dimineata si deodata m-am sesizat ca mitza nu-i. ca e liniste. am cautat-o disperata ca ma prostisem, ea a sarit pe geam dupa cum am constat ulterior.

era pe acoperisul balconului de la parter, deci cam 3-4 metri de la fereastra mea unde a mai cazut cind era de citeva luni. desi ma uitasem acolo, nu stiu unde era ca abia mai tirziu i-am vazut blanita si coada. mieuna si se uita la mine in sus.

am sunat la lili_cristea care a sarit balconul, in pijama, si a pescuit-o dintr-o margine, ca nici nu statea, alerga de colo-colo. cind m-am intors acasa, era 6 dimineata si eu tremuram ca o piftie cu pisoaica in brate. de atunci am sentimentul ca mitza asta e sinucigasa. seara cind vine sa o tin in brate, o pipai si o intorc pe toate partile sa vad daca e intreaga. eu stiu?
o pazesc si urmaresc sa-i prind vreo miscare dureroasa, ea ma urmareste pe mine. noaptea ma trezesc si ea ghemotoc pe labute, sta in pat si se uita la mine fix cu ochii ei irizati rosu pe intuneric. se uita la mine.










pe balcon, nu stiu de unde si cum, a prins o lacusta frumoasa verde smarald, pe care a tirnosit-o pina saraca de ea si-a dat sufletul. am incercat sa o scap, dar nu a mers. si asta am invatat de pe animal planet, nu te baga in legile naturii.
evident, ca a adus-o in casa, gata terminata, jucindu-se cu ea pina pe seara in bucatarie. tot ce prinde pe balcon, aduce in gura in casa unde e mai frumoasa joaca sau le aduce ca sa vad si eu.

Friday, November 21, 2008

tom 2 [in memoriam]





lui tom ii placea sa stea la pozat, ca o vedeta. in ultimul an nu mai avea dinti, asa ca era hranit cu mincare pasata si cu lingurita.





era demn si echilibrat. statea hopa pe scaun si astepta la marginea mesei, sa i se spuna care-i farfurioara lui. nu fura, nu baga boticul.
avea chef sa socializeze o stergea la golaneala, pe afara. jumatate din pisoii din cartier cred ca sunt ai lui. de cite ori, il ingrijea lili, cu aloe si unguente ca venea hartanit din bataile cu alti motani, ii stergea blanita si labutele, de cite ori il gaseam infofolit dormind la caldura, iar afara era ger si zapada.

lili, intreba "unde-i baiatul" si noi ii dadeam de stire pe unde a fost vazut. vara, dormea intr-un ghiveci mare, pe balcon, pe pamintul racoros, cu o copertina deasupra capului,
facuta special sa nu faca insolatie.

Tuesday, November 18, 2008

Tom [in memoriam]

Tom a murit. ca un om. dupa ce a zacut citeva zile, tacut si aproape inconstient.

nu cred ca noi oamenii l-am invatat ceva pe el, dar sa povestesc ce ne-a invatat el pe noi, cei ce locuim in aceeasi scara de bloc.

astepta in fata scarii pe oricine urca, o zbughea inainte si se oprea la usa lui lili de la etajul 1, in fata careia incepea sa miaune tare uitindu-se cind la tine, care urcai treptele alene, cind la usa. incet, ne dumiream ce voia. ne opream si sunam la sonerie, usa se deschidea si tom disparea absorbit inauntru. aproape 7 ani de zile a exersat cu noi figura asta, pina ne-a reusit perfect; el ne astepta in fata usii si noi sunam. a perfectionat metoda, noi am invatat-o dar nu stiu daca am si inteles.