Friday, December 28, 2007

sfirsit de an

e si primul an de viata al lui jazz.
asta noapte a dormit cu mine, fiindca s-a cocotat in pat imediat ce a simtit ca fac pregatiri sa intru sub plapuma. a dormit linistita pina la 2:43 cind a inceput sa se linga cu vrednicie ceea ce m-a suparat si am scos-o pe hall. la 5:50 era din nou in pat, dupa ce a facut gramada mocheta, a zgiriat usa de la dormitor si a mieunat pe toate tonurile.

zilele astea am stat impreuna, am facut pregatiri de craciun, ne-am jucat, ne-am uitat la tv, mai mult eu, a stat la fereastra, mai mult ea.

oricum ar trece ziua, pe seara vine si mi se cocoata in brate, se lungeste cit poate, se foieste pina eu iau o pozitie cit se poate de incomoda pentru mine dar foarte comoda pentru ea, iar la orice miscare ofteaza si miauna jalnic incit renunt si stau smirna pina obosesc si amortesc. astept sa se trezeasca, cind incepe sa caute pricina sa ma muste si zgiriie zice ea in joaca, dar daca ma uit bine pe miini, nu e chiar asa.

nu-i plac globurile, le ignora. eu ma simt vinovata de cite ori trebuie sa o las singura si sa plec.

Friday, December 21, 2007

se apropie craciunul!

ieri, cocotata pe birou, in fata mea, jazz mi-a lins lacrimile si m-a pupat pe nas.

Monday, December 17, 2007

despre wend, cu inversunare

duc acasa o cutie imensa de carton, careia cu greu ii fac niste gauri prin care jazz deja intra si iese, sub lama cutter-ului de care o feresc cu propria-mi mina pe dedesubt. ea ma musca de degete. dupa larma ingrozitoare si fugareala mingiucilor aruncate inauntru, gindesc ca-i place. asezata ba orizontal, ba vertical, cutia devine o casuta cu fereastra rotunda prin care jazz isi scoate capul si labutele si asteapta sa te zgiriie putin, macar putin de tot. cind obosesc sa ma joc cu ea, miauna motaneste-gros, si umbla nervoasa prin casa cu coada stufoasa in vint steag, suparata, cirtitoare. noaptea, sta atirnata pe una din gauri pina cind stricind echilibrul cutiei cade cu totul pe o alta parte decit era, ea in cutie intr-un zgomot apocaliptic. zici ca se darima vreun perete; sau nu, se darima blocul cu totul. ea iese victorioasa prin alta gaura, caci asta-i avantajul ca i-am facut multe gauri cutiei. si eu, minte de inginer. ar trebui noaptea sa o ascund, nu?

Friday, December 14, 2007

mi-e teama...


mi-e teama ca daca nu ma apuc urgent de scris, o sa uit inceputul. sau cum pe 8 sept 2007 am adus-o pe jazz in casa mea; acum eu sunt in casa ei.

dimineata, jazz a mieunat la usa dormitorului la 5:34. ajunge in pat inaintea mea, si ma asteapta sa se culcuseasca sub bratul meu sting. cu labutele impinge in scobitura subsuoarei iar cu botul si dintii trage de pijama, care deja e ferfenita. eu accept cu uimire si ingrijorare, circa 5-10 minute aceasta vulnerabila si intima amintire a ei, despre mitza mama. cel putin asa cred. la sfirsit adoarme sub plapuma, oftind, iar eu nu stiu altfel sa-mi manifest sentimentele, decit stind nemiscata, ca sa nu o trezesc.

jazz are 5 luni si abia a schimbat dintii de lapte.