Monday, March 30, 2009

ooh, sufletul meu! viata mea!

[asta e parodie bendeac]

jazz a facut simbata deparazitarea de primavara:
- 1/2 prazytel [1/2 la 5 kg corp, ea are 3.7 kg cu coada cu tot, dar merge]. dupa 10 zile va lua si cealalta jumatate.
- frontline [care s-a facut 245,000 lei], intre omoplati, dupa care a incercat sa se linga toata ziua. de aceea m-am jucat cu ea si dupa puteri am incercat sa o tin ocupata. desi am protestat la medic, spunindu-i ca n-are purici, el nu a vrut sa auda nimic.

ca sa o alin, a avut voie sa se joace cu toate celea, inclusiv betisoarele de urechi, care zboara in tot felul si sunt la mare cautare. a carat pamint pe labute si s-a catarat prin dulapuri. a rontait la flori basca un piept de pui si am tinut-o in brate sa se uite peste balcon la catei si pisi maidaneze.

dupa privirea ei, am stiut ca stie si ca accepta. ma simt de atunci foarte vinovata.

Wednesday, March 25, 2009

inainte de...

inainte sa se schimbe ora - dupa care vom avea un decalaj de 3 ore fata de GMT, si vreo 30 de ani tot fata de - inainte zic, sa ma buimacesc de neuroni si sa nu mai stiu stinga sau dreapta:
- [re]vad pe MGM don quijote cu peter o'toole si sophia loren. planuiesc sa urmaresc reluarea.
- [re]citesc elias canetti

jazz umbla dupa mine ca un catel; face exact ce fac si eu. ea nici nu stie ca urmeaza tratamentul de deparazitare de primavara. imi fac curaj. si imi fac, si imi fac.

citesc pe net, dilema unui tip cu o birmaneza de 14 ani!!!!! careia ii cade parul, pe picioare, pe burtica...
e batriiiiiinnaaaaa...

Monday, March 16, 2009

cumva, dinspre marea nordului

cind stim ca e definitiv prea tirziu, in tirziul nostru aminat la nesfirsit.
demult prea insingurati, ca sa mai pricepem la timp din semnele celuilalt ca ar vrea sa raspunda.

Tuesday, March 10, 2009

pentru emma


cele ce urmeaza, sunt poze cu narcisele cumparate in toamna, bulbi. acum au inflorit iar eu impreuna cu jazz le pazim cu strasnicie, ca una sa nu vada inaintea celeilalte vreo minune.



jazz le miroase, poate crede ca in fiecare zi mirosul e altul. nu le face nimic, se plimba printre ele.









lucrul cel mai interesant [eu nu am mai vazut niciodata] este aceasta tulpina, la capatul careia, au inflorit 2 flori din acelasi loc, gemene, adica asa:

Monday, March 9, 2009

purta cu el cuvinte esentiale / borges

eheee draga emma, la mine au venit pe rind: primavara, eclipse, alinieri, deprimari de wend, bucurii de wend, carti noi...

'... in felul in care poate dori cineva sa mingiie burtica pe care si-o expune o pisica intinsa pe spate, ale carei gheare de la labutele din spate vibreaza intr-un moment de extaz muscular.' [updike - vrajitoarele din eastwick]

cind face figura asta, labutele lui jazz arata ca niste flori uimitoare maro cu alb, fiindca are niste pete albe numai si numai pe degetzelele din spate. se intinde voluptuos. [mai sunt si altii care folosesc 2 diminutive in aceeasi fraza si care au stat indelung sa observe si sa iubeasca un pisoi, de a remarcat acest obicei tandru al lor. sa-ti ofere burtica pufoasa.]

au inflorit narcisele, despre care am sa povestesc data viitoare, iar jazz sta numai in jurul lor. le miroase. are legat la git un martisor care nu o deranjeaza, pe care l-a lins si care acum face parte din blanitza ei.

pozitiile lui jazz, care aproape o camufleaza; atita eleganta si 'pisiceala' eu nu am mai vazut. eu imi exprim emotia, pozind-o, tot mai rar fiindca o deranjeaza. sunt momentele ei, iar eu nu stiu sa gasesc un echilibru intre frumusetea acestui animal si dorinta mea de a fixa aceste clipe for ever. zgircita, cred ca niciodata nu se vor repeta. jazz insa imi arata in fiecare zi generoasa, ca gresesc, fiindca nascoceste tot timpul altceva. si eu uimita o urmez.

Thursday, March 5, 2009

dispozitia belicoasa a lui jazz

pindeste de-o vreme. peste tot.

ravasesc dormitorul si ea se ascunde; o strig pina obosesc, iar cind vin sa o caut imi sare in cap.

orice spatiu e o transee, se face una cu salteaua si ma pindeste in lipsa de gugustiuci, care stau chiar sub nasul ei, in nuc in fata ferestrei. dar dupa ce a cazut de 2 ori la etajul unu, ma prefera pe mine, desi nu sunt chiar sigura. sunt obiectul ei de vinatoare, de aia am pe picioare numai muscaturi, iar pe miini zgirieturi plus muscaturi.

fuge pe balcon, miroase, sare prin cutii, se urca pe bara si face echilibristica, trage de artarul canadian dintr-un ghiveci mare si care are muguri, dupa care miauna sa intre in casa; iese pe usa, intra numai pe geam. daca intirzii sa-i dau drumul, primul lucru cind intra sare la mine si ma musca.

sta si se uita cum ii decupez si maresc niste gauri in cutiile ei de joaca; o pazesc de lama cutterului, ca e nerabdatoare. intra apoi sa faca o proba dupa care scoate din cutie niste miorlaituri groase si imperative sa ne jucam. daca nu vreau face ce tocmai am spus mai sus. asta-i meniul ei de iarna-primavara.

simbata a facut baie.
a rabdat stoic in lighean samponatul, iar cind i-am dat drumul in cada la clatit, s-a urcat cu labutele din fata pe marginea cazii si statea intinsa ca un arc sa-i plimb dusul pe sub burtica. apoi s-a lins si m-a urit vreo ora, pina am luat-o la culcare, in brate.

exasperata ca nu maninca nimic, i-am cumparat un piept mare de pui, cu care am venit asa de inversunata acasa, ca eram gata sa-l pun intreg pe farfurie.
cum jazz miroase imediat ce am in sacosa, a stat pe marginea chiuvetei atenta la ce fac frecindu-se de mine si scotind sunete, apoi a mincat cele 2 fileuri [tzi^mpi, cum le zic eu] tocate marunt.
am incercat sa-i dau doar hrana de pisoi, dar nu maninca cu placere decit carne cruda de pui, asa ca m-am hotarit din cind in cind, sa-i dau sa manince si ce vrea ea.

Wednesday, March 4, 2009

povestea freziei in februarie

lipita de geam, aparent fragila, frezia a inflorit;
intii cu un boboc pe tulpina rasucita si disproportionat de inalta.
am remarcat cam tirziu, asa ca bucuria a fost amplificata de surpriza.

fiindca nu ajunge acolo [camera are restrictii la vizitare], mitza nu a stiut nimic, asa ca nici nu a spus ceva.
povestea a inceput cind i-am aratat-o. toate eforturile ei au fost indreptate constant spre pervazul pe care stau la iernat plantele mele preferate: un cactus, o muscata si un croton.
urmarea usa deschisa si se strecura, sarea pe birou si apoi se pregatea de saltul care ar fi facut prapad.

ca sa nu o necajesc, am coborit-o pe birou, si asa am urmarit-o pe jazz stind minute in jurul freziei si mirosind-o. statea linga ea, pina cind o puneam inapoi pe fereastra. mirosea si stranuta. am fost chiar ingrijorata ca o maninca, dar nu. doar isi baga capul mult in floare. si cit de delicat punea labuta, cind una cind alta, pe ea.



desi la carte scrie sa tai tija, imediat ce apare prima floare eu nu am avut sufletul asta; am asteptat sa infloreasca toata si apoi am taiat-o si am adus-o in bucatarie intr-o vaza. mi-am dat seama ca jazz o iubeste si nu o sa-i faca nimic; am rasuflat usurata si i-am lasat-o in grija.

nu stiu cum reuseste pisoiul asta sa se miste printre lucruri, dar chiar si prin spatiile mici se strecoara fara sa darime nimic. stiam ca a trecut pe acolo dupa cum iarba [fiber optic] isi scutura florile/semintele [cind o atingi chiar si cu o adiere].