doza3, booster

 intr-un centru, doar pfizer, doar doza3:

o lume virstnica, ponosita, in haine aproape decolorate.

tacuta, cu priviri sterse. uniforme, umbre.

nici un zimbet. nu intreaba, nu sunt nerabdatori. egali.

in ambientul alb strident al peretilor si al luminii violente, oamenii - caci mai sunt oameni, nu? - par cenusii.

se muta cu hainele pe brat, de pe un scaun pe altul, se aseaza unde li se spune. la urma isi iau hirtia A4 si pleaca fara zgomot ca si cind nu au fost, nu s-a intimplat. o asistenta trece cu un cofrag de pahare cu cafele si il tine pe palma intinsa sus, asa cum fac chelnerii profesionisti.

si daca, 

atunci cind ies afara, constat ca lumea e asta, doar astia am ramas? o armata de umbre aproape transparenta, iluzii ca au fost si ca mai au vreo amintire in alte trupuri si destine care ar putea sa le semene.

plec atit de deprimata incit ma supar la kaufland cind raftul e gol la mincarea lui jazz. amenint ca o aduc pe jazz si o las acolo pe un raft. observ pina la casa, ca toata lumea ma ia in serios, asa ca imi iau seama si plec ofuscata, ca sa mai salvez ce a ramas.

noaptea ma doare foarte tare mina, nu pot sa o misc.

oare pisicile au insomnii?

 

crinii misteriosi

 pe toate tarabele din piata agro producatori se vind crini galbeni in galeti mari, trasi toti prin acelasi sablon, iar taranii mei din firtanesti se jura ca sunt din gradina lor.

la asa minciuna gogonata, trec mai departe, dar o semi batrinica striga dupa mine ca mai are 6 legaturi de ceapa pe care le da ieftin, ca vrea sa plece acasa.

la argumentul asta sunt sensibila, iau ceapa - desi  - apoi imi strecoara ca toti acesti crini ii da cu 2 lei. tot ca sa plece acasa. ma uit si ii atrag atentia ca sunt 4 tije. tot ea imi da rapid solutia sa iau un fir de la alta taraba. 

dar, la alta taraba un fir costa 1 leu, tot ca sa plece acasa! 

ma lehametesc, iau un fir si plec.

 

banuiala mea este ca sefii pietii ii obliga sa vinda si aceste produse care, e clar au alta provenienta decit batatura taranului.

kalanchoe

 din aprilie, toti pensionarii din urbe, indiferent de pensie, au abonament gratuit, pe toate liniile de transport. oricite calatorii. un an calendaristic.

robi scrie primul mesaj

 eu ce ziceam? entuziasmul copiilor e teribil.

gasesc pe peretele de la intrare scrisorica de la robi, cu creta lichida pe care i-am daruit-o.

robi a crescut maaaare!

 a fost ziua aniversara a lui robi.

primeste creta lichida pe care, intortocheat am procurat-o. [dupa ce am vazut o poza la simona]

nu a mai vazut, nu stie. [nici eu] o agitam, citim, ii explic ce poate face cu ea.

hotarim sa-mi scrie pe usa de la intrare sau pe perete mesaje, desene.

bucuria si zimbetul unui copil sunt inegalabile.

robi e mare, imi spune ca stie sa scrie 'multe lucruri', dar eu cu regret nostalgic ii spun lui jazz seara: pipica, nani.

how much is that cat in the window

 vin agale spre casa si prin vitrina unui magazinut tip anticariat - dar fara carti! - vad o multime de oameni.

ma opresc sa inteleg fenomenul si vad pe un raft in vitrina, o pisica.

intru si intreb prin toata aglomeratia din ce e pisica si cit costa. domnisoara habar nu avea, dar imi spune ca 'astazi' totul se cintareste si costa 80 lei/kg. astept sa incaseze banii pe niste farfurii si cescute, un ceas de perete si un perpetuum mobile! si abia atunci domnisoara se duce la mitza din vitrina si ma anunta ca: e din lemn.

o cintareste si spune: 4 lei. lumea de la rindul de la casa zimbeste. plec cu pisica victorioasa.

abia acasa, ma uit la ea si constat ca imi place mai mult decit la magazin. 

jazz nici nu se uita.

despre rai, sfinti, ingeri

 Ițic Manger – Cartea raiului

 

Daca bunul dumnezeu ne-a facut dupa chipul si asemanarea sa, atunci si raiul trebuie sa semene cu pamintul. aceasta-i parabola cartii.

 

 Din cind in cind dumnezeu lasa cite un inger ce urmeaza sa se nasca. Si care uita tot in momentul cind trece granita raiului. In afara de șmul abe - care povatuit de prietenul lui pișulică, il pacaleste pe sfintul insotitor.

 

Asa ne alegem cu intimplarile din rai, fabuloase, alegorice cu personaje care seamana cu cele dintr-un oarecare sat evreiesc  de pe pamint, bintuite de aceleasi sentimente si vicii.

Regele david e in rai, dar saul e in purgatoriu, unele ingerițe au aripi rozalii, sfintii isi peticesc aripile la croitor sau isi cumpara altele noi si tot asa.

 

E o carte scrisa naiv-duioasa, reconfortanta. Nu mai pun la socoteala autorul, care si el are o biografie deosebita si care cred ca a mers drept in rai, fiindca si bunului dumnezeu i-a placut ce a scris. 

 

iar eu am recunoscut tiparul evreului etern care intreaba:

- și acum ce-o sa se intimple? a murmurat el fringindu-și miinile.

sau din memoria mea afectiva:

- si acum ce ne facem? 

citim.

brusc, la 20 de grade

amaryllis-ul are 4 flori pe tija si asta nu e tot :-))  mai are inca 2 boboci in mijloc care vor inflori.
ati vazut 6 flori pe o tija? eu, nu.

rezerva de mere din biblioteca, caci la 20 de grade, nu stiu unde as putea sa le ascund.

robi are 6 ani

robi imi trimite tort si una din figurinele de martipan [care sta infipta pe o alta prajitura] - o pisicuta:

despre globalizarea bamelor

romanii imprastiati prin lume, aduc seminte.
si ce sa vezi, anul acesta au aparut bame arabesti, lungi, grele, verzi, fara puf. crescute la movileni.
opulente, foarte gustoase. nu trebuiesc oparite, se pot minca direct sotate putin, sau in ghiveci, sau in ciorba - dupa cum spune femeia care le vinde.
ce se vede in poze fac 1 kg.

 

bame grecesti, crescute la firtzanesti, lungi, cu putin puf, elegante, gustoase si ele. vorbesc cu fumaciosul care le vinde si care de fapt vinde rosii si e necajit ca se vind bamele intii. 'sora-mea a trimis semintele din grecia'.
le-am oparit putin cu otet si apoi le-am mincat salata, cu ulei si lamiie.

au fost pe piata si clasicele bame mici, pufoase, baloase cu care sunt obisnuita. acestea trebuiesc oparite cu otet, clatite bine.
dar la gust nu se compara cu cele doua soiuri de mai sus net superioare.

din cite stiu eu bame arabesti se mai gasesc la supermarket, congelate sau la borcan.

pestisorul lui robi

robi a plecat la mare si mi-a lasat pestisorul lui. exact in locul potrivit!
in afara ca e albastru inchis si e o fluturare de aripi, observ:
- de cite ori ma apropii, se agita si tremura cele 2 aripioare mici intr-un fel foarte artistic. cred ca stie ca umbra mea proiectata in bol, ii va da mincare. dar,
am ordin sa-i dau 5 firimituri pe zi, ceea ce mi se pare infim, dar nu discut, ca nu ma pricep la pestisori.
- cind il duc in biblioteca, unde e semiintuneric, doarme printre plantele lui, adica sta nemiscat. il aduc la lumina, baleteaza. nu stiu daca am voie sa-l duc pe balcon.
mi s-a spus sa nu-l tin in curent. adica, cum?
parca mi se pare mai complicat decit cu mitza!
- si am ajuns la inamicul public, jazz.
care a vrut sa-si bage botul in bol, dar altfel, nu pare interesata. si aia din desene animate ce tot faceau?
oricum, eu sunt vigilenta.
am vazut-o pe jazz pindind cu orele turturelele din nuc, asa ca nu am incredere in ea. deloc.

ascultind FA major nr. 4 handel

https://www.youtube.com/watch?v=u5VdopDf3eI

cum stiam pe dinafara
sansa de a fi unic
lingurita sau ibric
m-am furat de dimineata
de clorotice iubiri
stind ascunsa prin camara
siropoasa domnisoara.
oscilam nehotarind
intre orga sau pian
handel, brahms opus incert
sint francesca da rimini
imbracata de concert
ba mai bine un ibric
lingurita, polonic.

vinetele durdulii
imi scurteaza comentariul
sansa de a fi unic
cinic si neadormit
printre muzele confuze
in dorintele obtuze.
cind revin printre vitrine,
palidele menuete
mai pierduta ca o stea
ce s-a consumat in sine,
gestul este artificiu
si-mi ramine sa rastorn
carul mare-n capricorn.

un oboi iubeste o para
mult stimata domnisoara.
drame, tandrele idile
condensate in pastile
se conuma, le incurci
prin camara, printre carti
esti confuza domnisoara.
un pian iubea o para!
iar oboiul sclifosea
un andante pentru o ceasca!
dar i-am prins, le-am interzis
atitudinea suspecta
spalind ceasca la chiuveta.

ascultind lipit de usa
l-am surprins pe topirceanu
tocmai cind duceam ligheanul
spre domestice culise.
nu mai pot sa-i stapinesc
dinspre Pol un val de frig
ma impinge inspre grieg.
ma consuma, ma incearca
dorul de o alta arca
cu supusii clandestini
ordonati pe trei duzini
de simfonice talente
somnoroase si latente.

vampiri energetici

1. ca sa continui ceea ce am practicat anul trecut [si a fost o experienta pozitiva], cumpar plante medicinale, le spal, le usuc si le pun in pungi pentru iarna: cimbrisor, pelin, sunatoate, tei, salvie, menta, siminoc...
e sezonul lor - dupa rusalii - si daca nu esti atent au si disparut.
floarea de tei - 20lei/kg si nu ramine mare lucru dupa ce ii arunc frunzutele mici, verzui:

sunatoare, 1.5 lei/legatura:

levantica, 5lei/legatura:

am citit un comentariu ca florile spre ofilire/uscare sunt vampiri energetici si ca nu trebuiesc tinute in casa. si atunci, lavanda? si toate plantele care au umplut casa cu un parfum greu, care variaza dupa cum deschid o usa sau alta?! sau dupa cum fosnesc/zgiltii pungile frumos scrise si sigilate. 
ma uit cu atentie si eu si jazz, dar nu vad agatat de plafoniere nici un vampir! inca.

2. anul asta sunt fructe pe piata, la tarani. nu imi dau seama daca sunt scumpe, dar cumpar zilnic cirese, capsuni, visine [de la giurgiulesti, adica din moldova] si au aparut si niste caise cu miez rosu, cred ca sunt altoite cu nectarine. cam 5 lei/kg:

suparata ca a fost certata, jazz doarme afara singurica. altfel sta cu nasu si patruleaza prin mirosuri.
ma asteptam sa nu-i placa.

3. am o vecina care in fiecare zi dupa-amiaza plimba un catel orb, care are 21 de ani!
il duce in lesa si daca nu ai sti, nu ti-ai da seama ca nu vede, doar ca miroase permanent si ocoleste ciudat obstacolele.
ieri era tuns, cu o blanita curata si frumoasa, asa ca il admir, iar stapina, care cind gaseste interlocutor despre catei se lumineaza toata, imi spune ca ea nu a fost la coafor de 10 ani, dar pe el l-a dus la tuns la un cabinet specializat.
vin acasa si ma uit cu atentie la jazz, si decid ca o paste o baie.

tehnici de supravietuire [1]

pentru cristina:
cumpar de la penny, reeditata, dictatura gastronomica/constantin bacalbasa, 1935
1501 de retete - feluri de mincari.
el a fost ziarist/jurnalist, iar sotia lui bucatareasa reginei maria.
ilustratiile minunate sunt facute de artisti contemporani.
o delectare, cind am timp, citesc plescaind din limba, pofticioasa si ma jur ca voi face si eu cite ceva. surpriza cea mare a fost ca am regasit multe din retetele la moda acum, cum ar fi dulceata din 5 fructe rosii. si altele... multe.

 

cumpar de la o librarie micuta de cartier, dar rafinata fiindca e plasata linga banci si notariate, basca judecatorie, cumpar zic, un caiet dictando, cu spire si coperta cartonata, cappucino, pe care dau 12 lei.
[producator arhi-design]
de la kaufland cumpar un carnetel  classic, cu elastic peste foi, de 8 lei.
am o mare slabiciune si bucurie copilareasca in fata rechizitelor frumoase, elegante, colorate.

prin biblioteca, caut.
de ex cite poezii ale lui eminescu sunt cu iarna?
departe sunt de tine si singur linga foc... dar cite?
un prieten bun, imi trimite un ebook casa buddenbrook care aterizeaza oportun si programez sa recitesc. si o sa iau biblioteca raft cu raft si recitesc. si citesc. si recitesc.

anomalii

nu ma intrebati cum a stat agatata pe vrej, eu doar am cumparat; si nu era numai una.
le am marturie, in congelator!

scara lui grivei

1. cu minutele mici, roteste felia de piine unsa cu unt si dulceata de visine, astfel incit maninca doar visinele si linge putin unt, lasind piinea intacta. in operatiunea asta iese si cu nasucul uns; ba cu unt, ba cu dulceata. atunci ma gindesc ca daca ii tai bucatele mici, il pacalesc si baga o imbucatura odata in gura, cu totul. aiurea, e tocmai si mai bine sa manince boaba de visina glasata de sirop si lasa pe farfuriuta bucatelele linse de piine chelite de stratul gustos. robi e hotoman.

2. conurile culese in parc acum vreo luna, uscate bine sub calorifer si deschise, le vopsim cu tempera verde.
robi ma intreaba de vreun milion de ori 'de ce le vopsim' si eu tot de un milion de ori ii spun 'ca sa semene cu un bradut'. daca intirzii putin, raspunde el singur: 'ca sa semene cu un bradut'.
in citeva minute o ia de la capat.
curind ne facem ca porcii - robi spune ca el e 'puicelus' - si trebuie sa ne spalam [desi robi minuieste pensula si nimereste si paharul cu vopsea si conurile], si repetam ce-am inceput, ca avem conuri multe. pe cele mai mici le scapam in paharul cu vopsea si le scoatem, bineinteles cu mina... unele le pictam pe virfuri cu alb - var lavabil. in final le insiram pe pervaz, si nu sunt urite deloc.
partea buna e ca totul se curata foarte usor, iar robi prinde prilejul sa se joace in chiuveta de la baie cu sapunul lichid, sa pocneasca din palme si sa faca peste tot clabuci.

3. din hirtie creponata, facem scara mitzei. mov cu verde, ca asa a ales robi.
apoi ma intreaba daca pe scara asta urca si grivei. ii explic ca pisicile si ciinii sunt dusmani. nu-i vine a crede si nu vrea sa accepte.
cu minutele lipeste capetele, si aduce fisiile de hirtie una peste alta dupa cum spun eu: verde peste alb. sau: alb peste verde, in timp ce eu tin baza scarii lucrate. 
dupa ceva gindire, decide sa facem si 'scara lui grivei': alb cu verde. umbla pe hall cu ghirlanda intr-o mina si cu grivei in cealalta. [grivei e un catel de plastic care misca labutele, urechile si odata avea baterii si facea mai multe]
fara nici o sugestie din partea mea, robi a rezolvat conflictul dupa propria lui regula: egalitate pentru mitze si catei.

nu am termen de comparatie alt copil, dar dupa 2 ore mi se pare ca la 2,9 ani ar putea invata sa citeasca. pai, daca stie culorile, daca dintr-o multime stie sa deosebeasca 4 sau 5, stie sa numere, atunci litere de ce nu ar sti?
asa ca, o iau in serios iar robi nici nu stie ce-l asteapta. se prosteste cu grivei pe hall, tiriindu-l de colo-colo.

povesti de iarna [2]

continuare.

povesti de iarna [1]

frumoasele lucrari din tricot sunt de vinzare.

faza de negare

1. robi rasuceste fraza: daca de ex spui ca e prea mare, el imediat emite, nu e prea mare. ai fost in parc? nu am fost in parc, desi de acolo vine. numai cind spune ca vrea pipi e adevarat.

2. eu nu am jucarii, decit de mitza. asa ca, inventam: ne jucam cu cirligele de rufe, facem un trenulet legindu-le unul in coada celuilalt. trebuie ceva indeminare. citeodata reuseste, alteori muta dintr-o mina in alta si ii ia timp sa le agate. a rasturnat cirligele in mijlocul casei, si in timp ce fac si dreg, aud clar, cristalin: ajuta-ma.
nu mi-a venit sa-mi cred urechilor. cu cite un cirlig in fiecare mina, robi se uita la mine de jos in sus.

3. robi umbla cu un capac de wc abia cumparat, special pentru el, ca sa foloseasca vasul mare de toaleta din baie. abia ajuns umbla cu el in mina prin casa, se duce la olita si spune: seamana. apoi la baie, la vasul de wc si spune iar: seamana.

robi are 2 ani si 4 luni.

uimitoarea vara

cumpar dintr-o piata abundenta, dovlecei cu floare; cel mai mare are 8cm.
barbatul relativ tinar cu miinile mari si muncite imi explica cum i-a mincat el facuti in italia, iar sotia lui, alaturi nu stie sa spuna nimic. mi s-au parut perfecti din toate punctele mele de vedere.
apoi cumpar rosii; unele mici cherry, care sunt pentru diabetici dar imi plac si mie, sunt foarte bune, altele crete si torpile.
acasa recoltez a doua transa de maghiran. creste ca nebunul.
din cauza caldurilor infernale, balconul meu a ramas doar cu busuiocul rosu si orhideele. orice alta floare cu flori s-a uscat.