despre rai, sfinti, ingeri

 Ițic Manger – Cartea raiului

 

Daca bunul dumnezeu ne-a facut dupa chipul si asemanarea sa, atunci si raiul trebuie sa semene cu pamintul. aceasta-i parabola cartii.

 

 Din cind in cind dumnezeu lasa cite un inger ce urmeaza sa se nasca. Si care uita tot in momentul cind trece granita raiului. In afara de șmul abe - care povatuit de prietenul lui pișulică, il pacaleste pe sfintul insotitor.

 

Asa ne alegem cu intimplarile din rai, fabuloase, alegorice cu personaje care seamana cu cele dintr-un oarecare sat evreiesc  de pe pamint, bintuite de aceleasi sentimente si vicii.

Regele david e in rai, dar saul e in purgatoriu, unele ingerițe au aripi rozalii, sfintii isi peticesc aripile la croitor sau isi cumpara altele noi si tot asa.

 

E o carte scrisa naiv-duioasa, reconfortanta. Nu mai pun la socoteala autorul, care si el are o biografie deosebita si care cred ca a mers drept in rai, fiindca si bunului dumnezeu i-a placut ce a scris. 

 

iar eu am recunoscut tiparul evreului etern care intreaba:

- și acum ce-o sa se intimple? a murmurat el fringindu-și miinile.

sau din memoria mea afectiva:

- si acum ce ne facem? 

citim.