Tuesday, December 31, 2013

mai mult ca pateticul



Dar adevarul? Eu m-am imbolnavit pentru ca a fost ucis adevarul in fiinta mea; dar certitudinea ca o sa reinvie ma mai tine in viata. Uneori in zilele de iarna, cind ceata ne invaluie ca un giulgiu, avem impresia ca totul s-a sfirsit. Soarele a murit, lumina s-a stins iar noi pribegim prin lume ca printr-un cimitir.
Dar imediat ce soarele iese de sub nori, toate lucrurile parca ne surid, iar noi

ne ridicam din mormint precum lazar.

La fel si adevarul poate iesi intr-o clipa, intr-un an sau dupa secole din ceata minciunii; si dintr-odata reincepe sa straluceasca luminos si vesnic. E de ajuns o singura raza de a lui ca sa risipeasca tenebrele si sa dea viata celor dusi de pe lume.

[grazia deledda – ulii si porumbei]

Sunday, December 22, 2013

poveste de craciun cu...

un pisoi ticalos si o craciunita.

in casa aterizeaza o craciunita, un dar frumos si perfect. o pun pe masa.
pisoiul pindicios se infiinteaza, o miroase, ii da ocol. nu mi se par sincere insistentele ei, asa ca mut floarea.
pisoiul ia pozitia de asteptare pe un scaun cu ochii tinta la inamic.
astept si dupa o vreme, ma pacaleste cum ca s-au imprietenit.
 
 se alinta, se lungeste, imi arata burtica. si labutele.

 asa ca, las biata craciunita fara aparare in fata obraznicaturii de pisoi. amindoi in biblioteca.
cind ma intorc, observ urmele jafului si pisoiul rontaind.
o cert, chiar si frunzele rosii au urmele coltilor.
o fac ingrata si nascocesc cuvinte grele pentru blanite hoate.

pisoiul ticalos intelege ca m-am suparat, asa ca ia pozitia in care-mi arata clar ca nu ma mai suporta nici ea. sentimentele sunt reciproce.
dar ce vina a avut superba craciunita?
nu trebuie avut incredere in mitze. never!


Sunday, December 15, 2013

mijloc de decembrie


adsum

totusi, in linii mari, sa fi fost acolo figgis in persoana si sa fi dat citire unei liste de prezenta, jumatate din doamnele si domnii de fata ar fi raspuns: ADSUM, sunt aici, in locul bunicului sau strabunicului meu.
[intre acte - virginia woolf]

habar n-am cine imi sunt strabunicii, nu am auzit vreo vorba despre ei, bunicii schioapata la numar in amintirea mea,
dar,
bunicii paterni si-au numit copiii dupa cum urmeaza: titus, livia, leonora, aurelia.
niciodata nu mi-au lipsit radacinile ca astazi, ieri si de vreo 10 ani in urma.