jazz si canicula

din clasici - marin sorescu

Se muta circul inapoi

Intr-o caruta o maimuta
Intr-o caruta o maimuta
Si tot asa – un lung convoi.
Si doar  la urma-un  maimutoi.

Iar dupa-o pauza de-un ceas,
Carutele de-au  mai  ramas:
Un carutoi, un maimutoi.
Un carutoi, un maimutoi.

Si doar la urma-ntr-o caruta,
Surpriza zilei: o maimuta.

Si dupa-aceea-n cite-un car
Cite-un magar, cite-un magar,
Magarul – carul, car – magar,
Magarul – carul, car- caruta…
E, uite-n fine si-o maimuta!

shostakovich waltz 2

shostakovich waltz 2

si la fel de minunatul demis roussos - come waltz with me

Come walk with me and let go of the way you are going
Come talk to me and I'll tell you what's really worth knowing
Life's much too good, my friend. Don't let it end.

Come dance with me and I'll give you a gift worth giving
Take a chance with me and I'll show you a life that's worth living
Life's much too good, my friend. Don't let it end.

Come waltz with me and let go of the way you are going
Come talk to me and I'll tell you what's really worth knowing
Life's much too good, my friend. Don't let it end.

Come dance with me and I'll give you a gift worth giving
Take a chance with me and I'll show you a life that's worth living
Life's much too good, my friend. Don't let it end.

 

contre jour

despre durere [1]

Oh, Enkidu, prieten drag…

Astazi cind nu mai esti, sa te plinga drumurile din Padurea Cedrilor!

Zi si noapte sa nu mai taca plingindu-te! Sa te plinga batrinii intinsului Uruk…

Sa te plinga piscurile cele mai inalte ale muntilor salbatici pe care de atitea ori ne-am suit impreuna!

Asa cum te-ar jeli o mama, asa sa te plinga si sa te jeleasca cimpiile pe care le-ai cutreierat in lung si-n lat!

Sa te plinga Cedrii cei inalti si falnici, Cedrii pe care cu minia noastra i-am pustiit! Sa te plinga toate fiarele salbatice printre care ai crescut si ai trait odinioara! Sa te plinga ursii, hienele, panterele, tigrii, cerbii, leparzii, leii, bivolii, caprioarele si antilopele! Sa te plinga Ulaiul, pe al carui mal am umblat! Sa te plinga limpedele Eufrat, din care de atitea ori am scos apa pentru burdufurile noastre… Sa te plinga locuitorii Intinsului Uruk…

Si jalea lui nemaincapind intre zidurile Palatului, Ghilgames iesi si porunci sa se adune batrinii cetatii si intreg poporul. Vestindu-le moartea lui Enkidu, le vorbi cu lacrimile curgindu-i siroaie pe obraz:

-        Luati aminte la ce va spun! Oameni, luati aminte!...

iata-l pling pe prietenul meu Enkidu, si ca o bocitoare ma jelesc indurerat. El era securea de la briul meu, el era ajutorul bratului meu, spada de la cingatoare si scutul din fata mea! El era vesmintul sarbatorilor mele si briul bucuriei mele!

Oh prietene, venit din tara salbatica, pantera a pustiului, Enkidu… de ce nu ma mai auzi acum? Si ce inseamna somnul acesta care te-a cuprins si invaluit in mrejele lui, de s-a intunecat totul in tine si glasul meu nu mai ajunge pina la intelegerea ta?

jazz pe balcon

 

 

 

 

80 - kurt masur

d.a. dau intimplator pe mezzo peste concertul aniversar 80 de ani, de la gewandhaus leipzig, pentru kurt masur. inima mii de cioburi, creierul artific, emotionant si perfect.
kurt masur devastat de o boala cumplita care-i arunca miinile cu miscari spasmodice in toate directiile ca nu pricepeai cum dirijeaza: citeodata figura dementa.
altfel,
a dirijat cu vitalitate cap-coada, dar dupa atita istorie, cred ca putea fi sprijinit doar de pupitru - precum cidul in sa - si aceasta orchestra si-ar fi recunoscut si recompus maestrul din amintiri.
de aceea,
sunt mereu uimita de cum ni se releva lipsa de sens a acestei lumi: un dirijor este matur abia pe la 45-50 de ani cind a avut timp sa acumuleze - nu, nu stimele capodoperelor - experienta si intelegere de viata si apoi cit ii ramine pina cind arta lui se transmite rotunjita posteritatii sau si mai bine contemporanilor?
cred ca sunt printre cei alesi, care si-au trecut ore bune din tinerete cu discurile acestei orchestre si maestrului ei, care multa vreme vor ramine stampilati, asa ca berliner orchestra si karajan.
cel mai simpatic moment a fost capriciul italian, al lui ceaikovski, caci e a zimbet sa-i vezi pe nemti interpretind un capriciu italian, compus de un rus,
abia ridicindu-si fundul din scaune la cavalcada, zimbind si ei econom, stapinind talgerele in loc sa le pocneacsca asurzitor, tinind tamburina pe masa si lovind-o usurel ca sa-i domoleasca zornaiala si doar la sfirsit, un singur moment am zarit-o in aer.
as putea spune un capriciu bine temperat!!
asa-s nemtii astia, totul a fost perfect!

http://www.youtube.com/watch?v=ItVDcfTccPI

din clasici

erich maria remarque  - trei camarazi

exista carti duioase, scriitori delicati, a se vedea si proust, cu nume ciudate: erich maria, asa cum exista in francofonie pierre marie, care desi pun intre coperti grozavii, te trec dintr-o parte in alta usor, cu lacrimi de crocodil pe obrajii plictisiti.
e o carte de razboi - dar nu e pacientul englez, de criza economica cu incipiente puseuri huliganice pe la intruniri cu tenta socialista, cu cel putin o crima care iti devine vindicativ-simpatica, o moarte, doua morti... care suna cam asa:

era senzatia sinistra ca realitatea trezeste dorinte, dar nu le poate implini; ca dragostea incepe in sufletul unui om, dar ca nu se sfirseste in el; si ca poti intilni reunit totul: omul, dragostea, fericirea, viata... si ca - fapt ingrozitor - este totdeauna prea putin si se imputineaza cu cit pare mai mult.