Sunday, August 4, 2013

despre durere [1]



Oh, Enkidu, prieten drag…
Astazi cind nu mai esti, sa te plinga drumurile din Padurea Cedrilor!
Zi si noapte sa nu mai taca plingindu-te! Sa te plinga batrinii intinsului Uruk…
Sa te plinga piscurile cele mai inalte ale muntilor salbatici pe care de atitea ori ne-am suit impreuna!
Asa cum te-ar jeli o mama, asa sa te plinga si sa te jeleasca cimpiile pe care le-ai cutreierat in lung si-n lat!
Sa te plinga Cedrii cei inalti si falnici, Cedrii pe care cu minia noastra i-am pustiit! Sa te plinga toate fiarele salbatice printre care ai crescut si ai trait odinioara! Sa te plinga ursii, hienele, panterele, tigrii, cerbii, leparzii, leii, bivolii, caprioarele si antilopele! Sa te plinga Ulaiul, pe al carui mal am umblat! Sa te plinga limpedele Eufrat, din care de atitea ori am scos apa pentru burdufurile noastre… Sa te plinga locuitorii Intinsului Uruk…

Si jalea lui nemaincapind intre zidurile Palatului, Ghilgames iesi si porunci sa se adune batrinii cetatii si intreg poporul. Vestindu-le moartea lui Enkidu, le vorbi cu lacrimile curgindu-i siroaie pe obraz:
-        Luati aminte la ce va spun! Oameni, luati aminte!...
iata-l pling pe prietenul meu Enkidu, si ca o bocitoare ma jelesc indurerat. El era securea de la briul meu, el era ajutorul bratului meu, spada de la cingatoare si scutul din fata mea! El era vesmintul sarbatorilor mele si briul bucuriei mele!
Oh prietene, venit din tara salbatica, pantera a pustiului, Enkidu… de ce nu ma mai auzi acum? Si ce inseamna somnul acesta care te-a cuprins si invaluit in mrejele lui, de s-a intunecat totul in tine si glasul meu nu mai ajunge pina la intelegerea ta?

0 comments: