robi scrie primul mesaj

 eu ce ziceam? entuziasmul copiilor e teribil.

gasesc pe peretele de la intrare scrisorica de la robi, cu creta lichida pe care i-am daruit-o.

robi a crescut maaaare!

 a fost ziua aniversara a lui robi.

primeste creta lichida pe care, intortocheat am procurat-o. [dupa ce am vazut o poza la simona]

nu a mai vazut, nu stie. [nici eu] o agitam, citim, ii explic ce poate face cu ea.

hotarim sa-mi scrie pe usa de la intrare sau pe perete mesaje, desene.

bucuria si zimbetul unui copil sunt inegalabile.

robi e mare, imi spune ca stie sa scrie 'multe lucruri', dar eu cu regret nostalgic ii spun lui jazz seara: pipica, nani.

lumea mea tot mai mica

1. https://humanitas.ro/humanitas/colectii/biblioteca-virtuala

gratis, adica free!!!!!
2. lumea mea ramine tot mai mica, fiindca:
- am pierdut/mi-a fost furat portmoneul in vinerea dinainte de paste. am asteptat  cu gindul ca i-a fost mila de carduri, nu de bani, nu fiindca era un pierre cardin. gustul amar sigur nu este de la medicamente.
- cei mai nesuferiti sunt batrinii. te imping, se lipesc de tine, pun mina pe lamii si apoi tu trebuie sa cumperi, nu stau in rind, isi lasa rind si apoi spun cu nonsalanta ca au fost acolo, au o privire smechera de oameni trecuti prin. regret si sunt necajita din cauza asta. moralizatorii si bigotii.
- am un liliac intr-o gradinita de sub geam pe care-l cresc de cind era de 20cm si pe care l-am cumparat din piata. acum 2 ani cind au schimbat tevile de gaz aproape l-au distrus. in primavara aia nu a facut flori.
anul asta l-am udat cu bidoane carate de la et. 2 aproape zilnic. a crescut magnific. in ziua dinainte de paste l-au rupt ca sa ajunga la flori. m-am necajit, a 2a zi mi-a curs singe din nas 1/2 de zi.
si altele...

3. in lumea mea mica de tot:
- in lumina puternica si cruda, vad praf prin casa. caut sub pat. aud un zornait si cred ca e vreo jucarie de-a lui jazz. stau in patru labe, cu fundu in sus si ma uit sub pat. nu vad bine si ma mut pe partea cealalta. acolo, jazz sta cu fundu in sus si se uita sub pat exact ca si mine. am ris vreun sfert de ora.
si nu erau jucarii ci markerele mele. si praf.
- nu mai am mincare pentru jazz. de ex leonardo cu peste. royal canin nu mai vrea.
reteta de la simona cu carne tocata de pui merge bine. dar nu am tot timpul.
ajung in piata si uitindu-ma pe un raft, vad royal canin pliculet hrana umeda, digestive si surprize vitakraft. vin acasa victorioasa. azi dimineata, jazz ar fi dat gata un pliculet, dar i-am dat cit am crezut eu ca e stomacelul ei. citeodata e lacoma.
4. robi imi aduce bomboane si jucarii din oua kinder. sta frumos la usa cu ele in minuta intinsa si imi rupe sufletul de fiecare data.
5. cumpar din piata de flori lobellia si tintarica. plus cap de african.
piata de flori e inundata de culori tari, toate florile, toate culorile, toate preturile.
ma abtin sa spun ceva de miros, fiindca de buna vreme banuiesc ca am probleme olfactive. nasul meu miroase ce si cind vrea el.

 

 

duminica

1. la inceput, stiam zilele, acum numar doar saptaminile.
simbata, am avut nevoie de o analiza medicala: un singur laborator deschis, desi toate aveau program si simbata. verific telefonic, si de la receptie dau vina pe coronavirus.

ajung pe jos, drum lung, singura pe strada si stau la rind. e 8 fara un sfert. sunt plecata de la 7.
vis a vis e spitalul judetean,
intra peste rind cineva cu o analiza din spital pentru coagulare, tinind strins o eprubeta cu singe intr-o manusa de unica folosinta.
intra altcineva peste rind, un copil cu toate analizele, trimis tot din spital. urgentii astia nu au respectat nici distanta, nici alte reguli, nici masti nu aveau si nici...
asistenta era o singura bucata, ea lua banii, ea recolta.
ma apuca asa, o indignare suprema.
mai tineti minte secvente de film in care cineva indurerat deschide larg gura a tipat, dar nu scoate nici un sunet.

am venit din nou pe jos. eram atit de obosita, incit am uitat ce zi este si ce treburi am de facut.
pe drum am luat 2 piini fara sare si 2 pachete de biscuiti.
vinzatoarea, de la expres carrefour ma intreaba de ce nu cumpar biscuiti populari! nu stiu ce-s aia.
si la fel, deschid gura larg, si nu scot nici un sunet.

2. robi o vrea pe jazz la el acasa. bineinteles ca nu am fost de acord.
in timpul urmator l-am auzit plingind/urlind. mi-a fost tare mila de singuratatea lui neinteleasa.
o data pe zi vorbeste cu colegii de la gradi pe care incet ii uita si zau ca nu-mi pare rau deloc.
eu sunt contra gradinita.

3. amaryllis mai are 2 flori pe tija, dar se grabeste o tija noua sa-i ia locul.
una dintre flori a fost compostata de jazz, ferfenita.
am certat-o dar nici macar nu mi-a dat atentie. seara, oftind din greu a venit sa mi se aseze in brate.

 4. cum face jazz: vine si vede ce fac: eu citesc, dar o vad.
se opreste, se uita pe pereti, se linge, se mai uita si la mine. o pierd din vedere, si ea hotomana a profitat si s-a asezat in brate. nici macar nu am simtit-o.
apoi incepe sa se intinda, ofteaza, scoate sunete si treptat eu stau cit de inghesuita se poate, iar mitza intinsa in tot teritoriul ocupat.

5. cind o tin in brate am in mina o labuta din spate. si ma mir ce oscioare mici si subtiri sunt acolo.
si ma tot mir cum rezista ele la salturile lui jazz.

robi are 6 ani

robi imi trimite tort si una din figurinele de martipan [care sta infipta pe o alta prajitura] - o pisicuta:

intii martie

1. neasteptat ploua.
nu mi-as fi dat seama, caci termopanele izoleaza si fonic, daca nu o cautam pe jazz.
cind ploua, pazeste teava pluviala: ori ii place siroitul apei ori e suparata si pazeste sursa zgomotului.
asa ca, am deschis larg geamurile si am stat imbracata/incaltata de iarna in casa, ascultind ploaia.
as da orice - in afara de jazz sa mai vad/ascult o ploaie de munte, cu tunete si fulgere, o ploaie siroaie dezlantuita.

2. anul acesta e anul beethoven. pe mezzo concerte cu filarmonica berlineza cu herbert von karajan.
le revad cu o bucurie egoista, apreciind aranjarea orchestrei, tinuta impecabila nu numai a dirijorului ci si a muzicienilor, caci toti au frac si camasi cu butoni.
karajan dirija fara partitura, cu ochii inchisi. iar simfoniile sunt divine.

3. robi imi povesteste despre licurici. nu stiu cum ma iau cu vorba si ii spun ca licuricii sunt pe cale de disparitie. [citisem asta]
dupa o tacere care ma face atenta, cu minutele deschise in sus, robi spune: cum sa dispara vic, daca eu nici nu am apucat sa vad unul!

4. de o vreme fac piinici parker: https://www.markbittman.com/recipes-1/parker-house-rolls 
pentru si cu robi. nimic nu egaleaza entuziasmul copiilor si tenacitatea cind le place ceva.
ajunge la mine, si se lasa spalat/frecat pe minute. asteptam amindoi sa creasca aluatul.
face si el bile rotunde si ma exaspereaza intrebind la fiecare daca e bine. le ungem cu unt si asteptam sa se coaca. el apreciaza si se teme ca nu ne ajunge untul.
prima piinica calda o rup si strecor inauntru dulceata de capsuni. e a lui robi.
robi sta la masa si asteapta, leganind picioarele inginind: sa nu uitam dulceata de capsuni!
apoi, alege 9 piinici, si pleaca acasa. 

5. robi e empatic cu sine si cu altii.
am un album israel si e deschis larg la preafrumoasa vedere panoramica cu stincile lui solomon.
robi intreaba ce si cum. ii spun unde e israel si capitala. [am un moment in care as fi zis ierusalim]
si imediat il apostrofez: dar tu nu stii asta, fiindca nu vrei sa inveti geografie!
sunt rautacioasa fiindca nu e el de vina.
imediat ma consoleaza: le stiu pe cele doua despre care m-ai invatat!
[l-am invatat germania si franta. i-am cumparat si o harta, dar nu i-a pus-o pe perete si nu se tine nimeni de capul lui sa invete]

astazi vine cu martisor. vorbim. eu ii dau pentru mama lui o cutie cu dulciuri si un snur frumos pufos si ii explic ca nu am putut sa ma duc in magazine dupa martisor si de ce. el spune imediat: dar ai acest snur!
robi e afectuos si empatic.  

6. cit scriu jazz a impartit timpul in doua: jumatate a stat la mine in brate, apoi s-a dus la culcare, dar cu fata spre mine. ieri am desprafuit si a dormit in alta camera in hainuta mea, apoi pe seara a venit la baza si a mirosit indelung culcusurile aerisite si aspirate. si pe mine odata cu ele.

 

despre lucruri foarte mici

1. acum o luna, jazz a cazut de la balcon, adica etajul 2. nu stiu cum a deschis plasa de la geam, dar cind i-am auzit mieunatul slab, era sub bloc, la parter. are 12 ani si a fost greu, am crezut in citeva rinduri ca o sa moara.
robi a fost primul care a vrut sa o vada si a stat impresionat si s-a uitat la ea indelung.
apoi s-a interesat de starea ei, fiindca eu am evitat sa-l las sa o mai vada. nu stim ce e in mintea copiilor si ei nici atit nu stiu sa spuna.
aseara, venind de la gradinita, bate la usa si imi da un desen si trei flori: toate sunt pentru tine!

nimeni nu i-a spus ca pisicile cad in picioare.
dupa 40 de zile a desenat.
jazz e bine, uneori mai schioapata de o labuta.

2. robi imi aduce jucarii. spune ca nu le mai vrea. eu le spal, le cos daca sunt avariate. ii impletesc coada unui soarec berc. cu alte ocazii, isi ia inapoi una sau alta din jucarii. tocmai s-a razgindit. nu confunda ca s-ar juca jazz cu ele, sunt pentru mine.

3. muezza, asa o chema pe pisica lui mahomed.

4. e un timp greu de suportat, o nervozitate umple cu nesimtire tot locul, ca si cum brusc toata lumea asteapta ceva ce nu mai vine.
citesc karen armstrong - istoria lui dumnezeu si harari - sapiens, despre care o sa povestesc.

pestisorul lui robi

robi a plecat la mare si mi-a lasat pestisorul lui. exact in locul potrivit!
in afara ca e albastru inchis si e o fluturare de aripi, observ:
- de cite ori ma apropii, se agita si tremura cele 2 aripioare mici intr-un fel foarte artistic. cred ca stie ca umbra mea proiectata in bol, ii va da mincare. dar,
am ordin sa-i dau 5 firimituri pe zi, ceea ce mi se pare infim, dar nu discut, ca nu ma pricep la pestisori.
- cind il duc in biblioteca, unde e semiintuneric, doarme printre plantele lui, adica sta nemiscat. il aduc la lumina, baleteaza. nu stiu daca am voie sa-l duc pe balcon.
mi s-a spus sa nu-l tin in curent. adica, cum?
parca mi se pare mai complicat decit cu mitza!
- si am ajuns la inamicul public, jazz.
care a vrut sa-si bage botul in bol, dar altfel, nu pare interesata. si aia din desene animate ce tot faceau?
oricum, eu sunt vigilenta.
am vazut-o pe jazz pindind cu orele turturelele din nuc, asa ca nu am incredere in ea. deloc.

scara lui grivei

1. cu minutele mici, roteste felia de piine unsa cu unt si dulceata de visine, astfel incit maninca doar visinele si linge putin unt, lasind piinea intacta. in operatiunea asta iese si cu nasucul uns; ba cu unt, ba cu dulceata. atunci ma gindesc ca daca ii tai bucatele mici, il pacalesc si baga o imbucatura odata in gura, cu totul. aiurea, e tocmai si mai bine sa manince boaba de visina glasata de sirop si lasa pe farfuriuta bucatelele linse de piine chelite de stratul gustos. robi e hotoman.

2. conurile culese in parc acum vreo luna, uscate bine sub calorifer si deschise, le vopsim cu tempera verde.
robi ma intreaba de vreun milion de ori 'de ce le vopsim' si eu tot de un milion de ori ii spun 'ca sa semene cu un bradut'. daca intirzii putin, raspunde el singur: 'ca sa semene cu un bradut'.
in citeva minute o ia de la capat.
curind ne facem ca porcii - robi spune ca el e 'puicelus' - si trebuie sa ne spalam [desi robi minuieste pensula si nimereste si paharul cu vopsea si conurile], si repetam ce-am inceput, ca avem conuri multe. pe cele mai mici le scapam in paharul cu vopsea si le scoatem, bineinteles cu mina... unele le pictam pe virfuri cu alb - var lavabil. in final le insiram pe pervaz, si nu sunt urite deloc.
partea buna e ca totul se curata foarte usor, iar robi prinde prilejul sa se joace in chiuveta de la baie cu sapunul lichid, sa pocneasca din palme si sa faca peste tot clabuci.

3. din hirtie creponata, facem scara mitzei. mov cu verde, ca asa a ales robi.
apoi ma intreaba daca pe scara asta urca si grivei. ii explic ca pisicile si ciinii sunt dusmani. nu-i vine a crede si nu vrea sa accepte.
cu minutele lipeste capetele, si aduce fisiile de hirtie una peste alta dupa cum spun eu: verde peste alb. sau: alb peste verde, in timp ce eu tin baza scarii lucrate. 
dupa ceva gindire, decide sa facem si 'scara lui grivei': alb cu verde. umbla pe hall cu ghirlanda intr-o mina si cu grivei in cealalta. [grivei e un catel de plastic care misca labutele, urechile si odata avea baterii si facea mai multe]
fara nici o sugestie din partea mea, robi a rezolvat conflictul dupa propria lui regula: egalitate pentru mitze si catei.

nu am termen de comparatie alt copil, dar dupa 2 ore mi se pare ca la 2,9 ani ar putea invata sa citeasca. pai, daca stie culorile, daca dintr-o multime stie sa deosebeasca 4 sau 5, stie sa numere, atunci litere de ce nu ar sti?
asa ca, o iau in serios iar robi nici nu stie ce-l asteapta. se prosteste cu grivei pe hall, tiriindu-l de colo-colo.

faza de negare

1. robi rasuceste fraza: daca de ex spui ca e prea mare, el imediat emite, nu e prea mare. ai fost in parc? nu am fost in parc, desi de acolo vine. numai cind spune ca vrea pipi e adevarat.

2. eu nu am jucarii, decit de mitza. asa ca, inventam: ne jucam cu cirligele de rufe, facem un trenulet legindu-le unul in coada celuilalt. trebuie ceva indeminare. citeodata reuseste, alteori muta dintr-o mina in alta si ii ia timp sa le agate. a rasturnat cirligele in mijlocul casei, si in timp ce fac si dreg, aud clar, cristalin: ajuta-ma.
nu mi-a venit sa-mi cred urechilor. cu cite un cirlig in fiecare mina, robi se uita la mine de jos in sus.

3. robi umbla cu un capac de wc abia cumparat, special pentru el, ca sa foloseasca vasul mare de toaleta din baie. abia ajuns umbla cu el in mina prin casa, se duce la olita si spune: seamana. apoi la baie, la vasul de wc si spune iar: seamana.

robi are 2 ani si 4 luni.

de sf ilie

eu si robi folosim o expresie a carei prima intrebuintare imi amintesc ca a fost legata de grija pentru minutele lui mici pe care le tinea in balamalele usii si de faptul ca urma urmelor trebuia sa fie scurta si serioasa ca sa plece fara sa inceapa sa plinga: adica dur.
 iti trintesc usa-n nas!

acum, si el imi trinteste usa-n nas, iar cind eu ii zic celebra sintagma se tine cu mina de nasuc. a inteles ca e ceva de rau cu nasul. o ia la propriu.
iar cind plec eu de la ei, si il fac atent sa ia minuta din canatul usii si ii spun ca ma pregatesc sa trintesc usa-n nas, se repede si o tine de nas pe bunica lui!

se intimpla insa si varianta cind incepe sa scinceasca si se pregateste sa urle: asa ca este chemat tatal, care-l ia imediat in brate si fara alte intirzieri zboara cu el, dupa principiul:
- curat-murdar, da' umfla-l!
in urma lui se aude primul tipat si oftatul meu, caci nimic nu e mai sfisietor decit plinsul unui copil.

zile complicate

daca as avea rabdare, as scrie.
in luna asta necajita inecata in impozite si declaratii, ma iau cu altele, atit cit pot.
 de ex cu robi, care spune:
- pipica, nani. [usor imperativ]
sa traduc, daca jazz face nani, se poate plimba fara grija, altfel lui ii este frica de ea, si ei de el. cind jazz doarme el se joaca cu jucariile ei si isi trage unghiutele mici pe scratchurile lui jazz. care imediat ascute urechea si navaleste sa vada cine si ce. si de la capat:
- pipica, nani.

la auchan, cautind ceva pentru robi, dau nas in nas cu o 'refugiata' fara burka, dar imbrobodita, insotita de doua tinere. acestea ii desfasurau si prezentau diverse hainute de copii, dar nu erau ce voia ea. cele doua nepricepute, nu intelegeau si pace ca ea nu voia chestii extravagante inscriptionate cu cauciuc fluorescent pe piept, ci probabil ceva uzual pentru unu, doi, trei pisaciosi. in cosul lor erau si articole de vesela si birotica. inseamna ca stiau ca vor sa scrie. mult.
am retinut tenul ei foarte alb, si jena ca era expusa, desi numai eu eram pe acolo.