Wednesday, July 20, 2016

de sf ilie

eu si robi folosim o expresie a carei prima intrebuintare imi amintesc ca a fost legata de grija pentru minutele lui mici pe care le tinea in balamalele usii si de faptul ca urma urmelor trebuia sa fie scurta si serioasa ca sa plece fara sa inceapa sa plinga: adica dur.
 iti trintesc usa-n nas!

acum, si el imi trinteste usa-n nas, iar cind eu ii zic celebra sintagma se tine cu mina de nasuc. a inteles ca e ceva de rau cu nasul. o ia la propriu.
iar cind plec eu de la ei, si il fac atent sa ia minuta din canatul usii si ii spun ca ma pregatesc sa trintesc usa-n nas, se repede si o tine de nas pe bunica lui!

se intimpla insa si varianta cind incepe sa scinceasca si se pregateste sa urle: asa ca este chemat tatal, care-l ia imediat in brate si fara alte intirzieri zboara cu el, dupa principiul:
- curat-murdar, da' umfla-l!
in urma lui se aude primul tipat si oftatul meu, caci nimic nu e mai sfisietor decit plinsul unui copil.




0 comments: