Tuesday, November 29, 2011

sefarzii

pentru belle, pe care nu stiu altfel sa o alin

am recitit cu alt interes, mult mai rabdator, elitist si iscoditor, carti care aparent au legatura doar prin atmosfera generala, 2 din ele localizate in geografia peninsulei iberice - unde altundeva - numita Sefarad iar a 3a venind din consecintele primelor 2, peste tot in europa.
Spanische Ballade, Raquel, The Jewess of Toledo, 1955 de Lion Feuchtwanger o minunata istorie cavalereasca din vremea unui rege imprudent care tinjea dupa gloria bataliilor cruciate indragostit de o preafrumoasa evreica. impotriva impulsivitatii si agresivitatii unui print catolic sta o comunitate tolerata, bogata, culta, izolata in perimetre cu ziduri de cetate, prudenta, hartuita si cu indivizi solidari.
acestea sunt aparentele, insinuarea in roman a culturii si istoriei imperiului arab este mult mai puternica. si iata ca 2 factori de civilizatie, arabii si evreii au parasit ulterior Sefarad, lasind uimitoare vestigii din vremuri cind religia catolica tamiia la capatul bolnavului, iar evreii aduceau un medic arab.

Ultimul cabalist din Lisabona
, de Richard Zimler este chiar prigoana, violenta, dezmatata povestita de un supravietuitor, o actiune jumatate politista, jumatate oculta. cu cit citesti, cu atit mai trebuie sa citesti si altele cu final indoielnic in ale intelegerii.


Facla în ureche, (povestea vieții): 1921 -1931 de Elias Canetti este o carte autobiografica a unui scriitor evreu sefard de nobel, a carui familie a scapat din peninsula la macel, si s-a stabilit la sud de dunare.
prima mea mirare a fost cum e sa-ti stii stramosii pina acum vreo 500 de ani?
a doua mirare a fost razboiul dintre o mama si un copil teribil de posesiv, care nu s-a terminat niciodata dar a zamislit un talent deosebit intr-o limba care, nu era cea materna.
[merita si Jocul privirilor, (povestea vieții): 1931 -1937]

vorbim despre valori care vor ramine si dupa ce noi nu vom mai fi, noi care ridicam generatia TV, care la 10-12 ani spune cu aplomb spre camera ca a vizitat parcul FERASTRAU.

Friday, November 25, 2011

nu

umblu cu liste interminabile, de pe care tai dar si adaug, intr-un oras mohorit, si NU cred ca vreau sa vad sclipici si globuri cind mai am multe lucruri neterminate din anul in curs, NU vreau sa expediez ravase lui mos craciun in care sa-i cer iarasi carti si muzica, NU vreau sa vad bilantul fiindca e in defavoarea mea, NU si NU.

mergind dimineata pe un drum pe care l-as sti si orbeste, am fost surprinsa de o invazie de ciori, cerul s-a impestritat cu milioane de ciori si aerul s-a umplut de ciriituri si tipete. pina si ciinele care topaia la picior linga mine s-a oprit uitindu-se pe cer la rotirea lor nebuna.
paradoxal, m-am binedispus, revenindu-mi la dimensiunile mele reale nesemnificative, atita timp cit fie ca e 2011 sau 1105 pe un cer se vor roti in ritualul de plecare spre cimp, stoluri mari de ciori.

Wednesday, November 23, 2011

amy tan

am pornit sa scriu despre amy tan, asa, scolareste, mie mi-a placut prima data clubul norocoaselor pentru ca...
dar,
mi-au cazut ochii pe un articol un primar din judeţul Ialomiţa a vopsit comuna Platoneşti în portocaliu!

si gata madlena mea a tisnit din palarie; mi-am adus aminte de paul georgescu si romanele lui cu acest platonesti [despre care vreme lunga am crezut ca nici nu exista], din pustiul baraganului, unde singurul lucru care se intimpla era ca oamenii respirau. vara baroc, solstitiu tulburat...
romane cu minutie scrise, balzaciene, cu inflorituri, reveniri, tapiserie, ce mai.
paul georgescu autodescoperit la o deplina si prea plina maturitate ca romancier invirtind pe degete compozitia, un mare scamator. cum si personajele sale au imprumutat hocus-pocus nume si atitudini din scriitori romani clasici: caragiale, calinescu! adica, otilia, felix... sa nu-ti vina sa crezi cit te poate aiuri, ca la un moment dat nici nu mai stii ce citesti.
lectia cum sa scriem un roman: se ia un alt roman consacrat, se face, se desface, se innoada, se desnoada, se drege.

si cum dupa prima madlena a aparut a doua madlena, mi-am adus aminte si de virstele ratiunii, convorbiri cu florin mugur - da, acel sinucigas florin mugur - in care verva, piscatura si plesneala acra de sinceritate nu iarta pe nimeni din lumea literara. nici nu mai tin minte de cite ori am recitit aceste convorbiri, niciodata reeditate, niciodata plictisitoare. florin mugur il intreaba ce crede despre moartea lui marin preda la mogosoaia iar PG raspunde ce cauta domle la mogosoaia?

si cum a treia madlena a itit capul din palarie, o indes cu putere la loc, fiindca altfel ma apuc sa va recit din poeziile lui florin mugur din vremea cind...
cind...