amy tan

am pornit sa scriu despre amy tan, asa, scolareste, mie mi-a placut prima data clubul norocoaselor pentru ca...
dar,
mi-au cazut ochii pe un articol un primar din judeţul Ialomiţa a vopsit comuna Platoneşti în portocaliu!

si gata madlena mea a tisnit din palarie; mi-am adus aminte de paul georgescu si romanele lui cu acest platonesti [despre care vreme lunga am crezut ca nici nu exista], din pustiul baraganului, unde singurul lucru care se intimpla era ca oamenii respirau. vara baroc, solstitiu tulburat...
romane cu minutie scrise, balzaciene, cu inflorituri, reveniri, tapiserie, ce mai.
paul georgescu autodescoperit la o deplina si prea plina maturitate ca romancier invirtind pe degete compozitia, un mare scamator. cum si personajele sale au imprumutat hocus-pocus nume si atitudini din scriitori romani clasici: caragiale, calinescu! adica, otilia, felix... sa nu-ti vina sa crezi cit te poate aiuri, ca la un moment dat nici nu mai stii ce citesti.
lectia cum sa scriem un roman: se ia un alt roman consacrat, se face, se desface, se innoada, se desnoada, se drege.

si cum dupa prima madlena a aparut a doua madlena, mi-am adus aminte si de virstele ratiunii, convorbiri cu florin mugur - da, acel sinucigas florin mugur - in care verva, piscatura si plesneala acra de sinceritate nu iarta pe nimeni din lumea literara. nici nu mai tin minte de cite ori am recitit aceste convorbiri, niciodata reeditate, niciodata plictisitoare. florin mugur il intreaba ce crede despre moartea lui marin preda la mogosoaia iar PG raspunde ce cauta domle la mogosoaia?

si cum a treia madlena a itit capul din palarie, o indes cu putere la loc, fiindca altfel ma apuc sa va recit din poeziile lui florin mugur din vremea cind...
cind...