Tuesday, January 31, 2012

la minus 13 grade

1. alimentarea cu apa de la priza dunarii a inghetat asa ca, ieri a fost oprita apa rece.
un impingator a rezolvat problema.

2. la virful omu au fost minus 19 grade, si vint de 144km/ora care dau minus 88 de grade, temperatura la care omul rezista doar 1 minut!

3. dimineata e atit de frig incit nu pot sa respir; vintul e cel mai periculos, creeaza senzatia de sufocare si te deprima sa abandonezi, sa ramii pe loc si sa mori inghetat si fericit.

4. ma duc acasa cu mere si portocale, jazz patruleaza, sunt cam 15 grade in casa.
pe seara se porneste in mine un spirit de supravietuitor, asa ca aduc 2 borcane mari de pe balcon si le umplu cu apa, fiindca figura cu inghetarea/oprirea apei se poate repeta.
abia apuc sa le asez la un loc potrivit ca jazz a si dat cu limba prin ele.

5. ii incalzesc pliculetele lui jazz la bain-marie, si odata pusa pe farfuriuta mincarea scoate aburi; jazz linge lacomos si sta cu botul deasupra caldurii emanate; in premiera maninca tot.
caut in alt bol printre bobite vitaminele roz, dar nici pe alea nu le vad. banuiesc ca jazz s-a resemnat si le maninca.

6. noaptea o adun de pe hall, unde se joaca si isi trage ghearele pe sisal; sta in brate cit o alint, apoi o zbugheste iar pe hall. pe casa scarii se aude un miorlait gros, dar eu ma fac ca habar n-am. jazz se lipeste de usa si asculta.

7. ca sa vad cam ce face peste zi cind e singura, asez toti soarecii cu cozile spre noi, fiindca stiu ca o enerveaza pe jazz. seara nu le da nici o atentie dar a doua zi cind vin de la serviciu toti sunt imprastiati prin casa; nu-i suporta de loc.

Friday, January 27, 2012

jazz in ianuarie

in acest zbuciumat ianuarie, jazz petrece orele trecind peste lucruri.

Thursday, January 26, 2012

torgny lindgren – biblia lui dore

...aceasta lume, are la baza biblia in imagini; in care un om a invatat sa traiasca dupa semnificatia fiecarei linii din desene. fiecare desen e un precept de viata, o parabola, mintuire, fie ca e extatic sau explicit pilduitor.

se poate deci, trai numai cu biblia, si aia numai in imagini?

nuuuu, nu asta vrea autorul sa spuna, asa doar se poate supravietui caci omul nostru nu stie sa faca nimic altceva decit sa reproduca imaginile vazute in acea carte a lui gustave dore.

boala lui se numeste alexie, poate dislexie acuta, si din vechi cecitate verbala, ignoranta si nimic altceva… atitea vorbe pentru o boala incurabila, care creaza handicapul de a nu sti sa scrii si sa citesti.

marele handicap nu e alexia ci relatia cu tatal sau, care e atit de perfect lipsa incit banuim ca trebuie sa intoarcem manusa pe dos ca sa intelegem adevarul.

in carte sunt de fapt 2 relatii tata-fiu [ba chiar 3]: alexicul nostru cu tatal lui inginer silvic si ziaristul local Manfred cu micul Manfred.

venerarea tatalui si citarea lui omniprezenta e o capcana fata de scrisoarea testament stupefianta pe care o primeste de la el, postmortem. si care e inserata la final cu specificatia “ca intreaga mea viata a fost profund constienta de mesajul lui catre mine”.

“nu pot preciza cu exactitate cind am inteles ca faptura ta imi era insuportabila…

…oribila duhoare a trupului tau…

Incapabil cum erai, nu pricepeai…

Cu adinca satisfactie imi pot spune ca tu nu vei putea citi niciodata aceasta scrisoare.”

si daca nu e de ajuns, se recomanda francois weyergans – franz si francois care e si mai si.

[din ciclul lumea e mare si lata, dar cum sa te aperi de rautatea primitiva a propriilor parinti nu scrie nici o carte, nici macar cu poze.]

aici, spre documentare, ilustratiile din biblia lui gustave dore:
http://www.danshort.com/bible/

Wednesday, January 25, 2012

jazz asteapta primavara

cit sunt zilele, saptamina si lunile de lungi, unii dorm, se ling, dorm, se ling, dorm...

Tuesday, January 24, 2012

daniel mason - acordorul de piane

pe coperta1 este un citat din the new yorker – un roman de aventuri cu totul remarcabil.

eu nu cred asta. nu este nici un roman de aventuri, fiindca nu este alert, nu te tine cu sufletul la gura, ba din contra, am banuit foarte repede scenariul, si nu este remarcabil fiindca substanta lui e dezlinata, peltea.

cele 2 subiecte remarcabile ar fi muzica- vazuta prin ochii si educatia unui acordor de piane ceea ce e cu totul altceva si birmania fata de care sunt reticenta fiindca nu stiu cit e fabulatie si cit document. [un cimp de flori poate fi la fel si in birmania si in monet, nu?]

si nici cu muzica nu ne omoara prea tare, dar trecem, avind in vedere ca a ales clavecinul bine temperat/preludiu, fuga in do diez minor - bach/preludiu, fuga in si minor.

temperarea era o inovatie care permitea cintatul pe mai multe registre la acelasi instrument, riscul fiind insa ca nici unul dintre registre sa nu fie intr-o armonie perfecta.

si avem si definitia din dictionar:

sistem temperat – sistem acustic bazat pe diviziunea octavei in 12 semitonuri egale, suprimind diferenta dintre semitonurile diatonice si cele cromatice.

si inca:

Clavecinul bine temperat – 2 cicluri de cite 24 de preludii si fugi/bach, scrise in 24 de tonalitati majore si minore, dispuse in ordinea semitonurilor gamei DO.

Cam atit am retinut din aceasta carte plus salatele din frunze de ceai. oare chiar exista?

mai avem la pag 337 o traducere incredibila, despre care nu stiu ce sa zic:

- de la domnu doctor carroll, zise argatul si facind o plecaciune ii DETE un biletel.

aaaa?

adica, dupa ce ii dete ce mai facu?

[din ciclul cititorii nostri sunt mai buni decit scriitorii vostri]


Tuesday, January 17, 2012

despre pisi

1. niste pisi:
http://www.focus.de/politik/deutschland/bilder-des-tages/

2. alte pisi:
http://www.focus.de/kultur/cats-musical/cats-so-hautnah-und-beruehrend-wie-noch-nie_aid_562223.html

cu poze aici:
http://www.cats.de/galerie/showbilder/


Wednesday, January 11, 2012

aceasta pisi

cumpar pentru jazz vitakraft herzis, niste vitamine inimioare colorate. ma gindeam ca o sa le trateze ca pe surprize.
jazz le-a mirosit dupa care mi-a aratat ce coada stufoasa are.
asa ca in fiecare zi, iau cite o inimioara, tin minte culoarea si o pun farimitata fie in hrana umeda, fie in crontanele. si amestec bine.
ei bine, hrana umeda nu o maninca, crontanelele le alege si gasesc intr-o parte farimele rozalii sau verzui. imi vine sa o omor.
si in carti scrie ca pisicile nu vad culori.

dar,
noaptea vine ca o smechera sa o tin in brate, si doarme tresarind-zvicnind si oftind, rupindu-mi sufletul. nu o mai omor azi.

Monday, January 9, 2012

dimineata in ianuarie

1. desi ningea repezit oblic, stergatoarele facind fata cu greu zapezii, m-am intilnit cu 3 biciclisti: primul care arata ca o fantoma - fantoma de la banca - mi-a sarit in ochi datorita vestei lui verzuie reflectorizanta, altfel nici un fel de semnalizare. dar era pe contrasens.
al doilea pedala calm pe soseaua centrala a orasului pe prima banda, si avea tot ce-i trebuia pentru a fi remarcat. si a oprit la stop, punind un picior pe trotuar.
ultimul a fost de tot haiul: pedala pe o straduta laterala, dar circulata, avind un bec de culoare rosie sub sa, care se aprindea intermitent. astfel ca de la distanta in rafalele de zapada vedeai o luminita la vreun metru de la sol, zburdind rosu.
ma tot gindesc ce-o fi fost in mintea lor.

2. eu tin cu acest tenace, doctor, arab, fanatic - raed arafat, caruia ii dau de am si uitat citi ani 2% pentru SMURD. si vreau sa stiu ca daca voi avea un accident, un echipaj de-al lui va veni ca urgenta. iar daca nu, paguba in ciuperci, tot acolo am sa dau acest impozit, pentru altii, care sunt mai putin norocosi.
vreau ca raed arafat sa fie lasat sa desavirseasca acest sistem care e un fel de dumnezeu de urgenta.

Friday, January 6, 2012

florile acestei ierni

contrar sugestiei de embargou impotriva olandei, oamenii din urbe au navalit de sarbatori la florile exotice: lalelele au fost cele mai cautate si parfumate.
la caldura s-au deschis aratindu-si indecent pistilul si staminele.
le-a apreciat si jazz care a stat minute bune pe linga ele, amusinind si frecindu-si barbia de crengutele de brad. la apa din recipient nu a ajuns, fiindca ar fi dorit sa bea macar putin.

Thursday, January 5, 2012

amurg de iarna

1. sunt melancholica si-mi casuneaza ca mitza e slaba: asa ca purced la o vinatoare suparata de vitamine si hrana noua, ma interesez de o clinica veterinara abia deschisa cu un medic tinar si sper eu, laborator.
jazz cocotata pe modulul de linga chiuveta e atenta la ce-i spun dar cred ca nu nimeresc subiectul fiindca intoarce coada la cutia cu gourmet, si ignora ca e interzis sa bea agheazma.
ea e seful.

2. as dori ca in mahalaua in care stau in afara celor 5 banci, 3 asigurari, finante, 2 clinici dentare mari de lux, 6 farmacii, 3 pravalii non-stop scumpe, sa am: o cizmarie, o croitorie, o librarie si un club de scrabble.

Wednesday, January 4, 2012

despre prieteni si fidelitate [2]

1. si ei pot fi tot atit de bine prietenii lui jazz, pentru care sta cocotata pe geam cu orele sau ai mei, fiindca nici nu mai stiu a cita generatie sunt, dar o pereche intotdeauna vietuieste in nucul din fata ferestrei.
de mult isi faceau cuibul chiar pe balconul meu in nodul cablului de la rufe, dar sosirea lui jazz i-a gonit. noaptea, ziua, nedespartiti stau in nuc si se uita in ochii mei.

2. un tinar de multi bani gata, din mamaia, beat si dezmatat a intrat intr-un stilp, intr-un pom, intr-un... direct in viata vesnica de dincolo cu 240km. asa o fi moda in acel orasel, fiindca nu e primul care face asta.

nimeni nu a avut un cuvint de consolare, nici un rind de buna aducere aminte despre acest fiu risipitor, 'snob de la un capat la altul', cu alcoolemie de 1.7, care petrecuse intr-un club caci zidurile parintesti nu-l mai incapeau in noaptea in care e bine sa fim cu familia.
a murit singur alergind spre moarte cit a putut motorul lui de tare.

in secunda cind viata a luat-o pe repede inapoi prin creierul lui care s-a predat ultimul, ce o fi vazut: discoteca, discoteca, club, club... poate la urma de tot imagini cu niste parinti?
oamenii s-au comportat ca si cum paguba e in ciuperci, caci in rest a facut umbra pamintului degeaba. poate asa si este, dar cine suntem noi sa judecam. si de ce am arunca cu piatra degraba?
o viata e o viata si e fara pret.

Tuesday, January 3, 2012

despre prieteni [1]

desigur, o sa fiu intrebata, al cui prieten? pai, eu stiu?
dar,
daca se urca in copac pina la etajul 2 si sta, cred ca pe limba lui acest pisoi ne cere sa fim prieteni.
poate vine la jazz sa joace remi, dar e posibil sa vina si la mine sa stam de vorba despre viata si alti prieteni pe care i-am avut, pe care-i mai am sau pur si simplu, nu.