Wednesday, January 4, 2012

despre prieteni si fidelitate [2]

1. si ei pot fi tot atit de bine prietenii lui jazz, pentru care sta cocotata pe geam cu orele sau ai mei, fiindca nici nu mai stiu a cita generatie sunt, dar o pereche intotdeauna vietuieste in nucul din fata ferestrei.
de mult isi faceau cuibul chiar pe balconul meu in nodul cablului de la rufe, dar sosirea lui jazz i-a gonit. noaptea, ziua, nedespartiti stau in nuc si se uita in ochii mei.

2. un tinar de multi bani gata, din mamaia, beat si dezmatat a intrat intr-un stilp, intr-un pom, intr-un... direct in viata vesnica de dincolo cu 240km. asa o fi moda in acel orasel, fiindca nu e primul care face asta.

nimeni nu a avut un cuvint de consolare, nici un rind de buna aducere aminte despre acest fiu risipitor, 'snob de la un capat la altul', cu alcoolemie de 1.7, care petrecuse intr-un club caci zidurile parintesti nu-l mai incapeau in noaptea in care e bine sa fim cu familia.
a murit singur alergind spre moarte cit a putut motorul lui de tare.

in secunda cind viata a luat-o pe repede inapoi prin creierul lui care s-a predat ultimul, ce o fi vazut: discoteca, discoteca, club, club... poate la urma de tot imagini cu niste parinti?
oamenii s-au comportat ca si cum paguba e in ciuperci, caci in rest a facut umbra pamintului degeaba. poate asa si este, dar cine suntem noi sa judecam. si de ce am arunca cu piatra degraba?
o viata e o viata si e fara pret.

4 comments:

cristina said...

mare dreptate ai. n-ar trebui noi sa judecam, dar parca uneori nu putem sa ne abtinem cand ceva/cineva ne nedreptateste, chiar si indirect. cand altii se zbat pentru ziua de maine, cand altii muncesc din rasputeri si munca nu le e apreciata, cand atatia oameni fac bine pe pamant fara sa primeasca nimic inapoi, acest fiu risipitor primea totul de-a gata si isi bea mintile. nu stiu daca a fost vina lui, dar acum ce mai conteaza ...

cat despre turturele, se spune ca ele nu stau decat unde e energie pozitiva :)

Olivia si Tudor said...

De cand servim seminte la fereastra de la dormitor vin si la noi perechi de gugustiuci, vrabiute si pitigoi(care au un ciripit foarte melodios). Gugustiucii de departe par cei mai tandri si fideli.
E linistitor sa te simti aproape de natura in oras, printre blocuri.

vic said...

@cristina
nu stiu nici eu vinile lui, dar vina noastra e ca am uitat ca 'despre morti, numai de bine', sau daca nu-tacerea. asa ar fi demn.

vic said...

@olivia
pitigoii ierneaza la noi? credeam ca sunt migratori.
despre gugustiuci se spune ca fac pereche pe viata.

am vazut la TV un interview cu un tip care-si facea o casa: si dupa ce a aratat planul casei, al gradinii, gardul... etc a aratat si casuta pasarelelor care era chiar un ansamblu de casute. el se gindise si la asta.