ulitskaia sau...

...viata in segmente mici.
din romanele ei se pot decupa miniaturi de sine statatoare pe care eventual poti chiar sa le izolezi temporal si politic. sau nu. e la fel de uimitor si intregul si detaliul.

erau foarte apropiati, se potriveau foarte bine, caz rar intilnit, aveau gusturi comune, semanau si in felul de a vorbi, si in felul de a glumi. cu anii, incepusera sa semene pina si la mimica, si promiteau sa ajunga la batrinete un fel de soti-papagali. citeodata, ghicind din priviri o idee inca neexprimata, il citau in cor pe dragul lor Brodski: 'noi am trait atita impreuna, incit doi martie a cazut iarasi intr-o marti...'

 [ludmila ulitskaia - medeea si copiii sai]

brodski devine si el un alt destin strecurat aproape inocent: daca vrei te opresti si cercetezi. sau nu.
sau gasesti acest cuvint Geschwister in cartea ei. altfel niciunde.

cind am citit al dvstra sincer, surik am avut sentimentul nesigur ca sunt pe urmele lui houellebecq. dar nu, e altceva, altfel, desi la sfirsit am rasuflat usurata, surik implinea 30 de ani, dar parca trecuse o viata intreaga peste el si mine si vreo duzina de don juan in tot atitea variante.