n-am inteles niciodata cum de matematica se incadrează in stiintele naturii. mi-l inchipui pe pitagora, copil, venind acasa bucuros: - tată, tată am descoperit cât e radical din minus unu!- da! chiar? unde! - lângă izvorul de sub nuc. - şi, nu mă mai ţine... cât e? - i! - extraordinar! cum de nu mi-am dat seama. Şi veacurile care vor fi venit îi vor fi dat dreptate! Chiar. Americanii când spun I se gândesc cât sunt de aproape de radical din minus unu?
sa-ti spun invatatura mea de baza de la americani, dintr-un film: era un tip pedant care-l tot apostrofa pe mafiot cum se vorbeste corect.
la care asta i-a raspuns, ca daca se intelege ce a vrut, restul nu conteaza.
apoi n-am mai avut complexe si retineri in nici o lima: daca ma fac inteleasa, conjugarea nu mai conteaza. experimenteaza asta in franceza, la optative.
e OK când preopinentul înţelege ce i-ai spus, cu condiţia să nu înţeleagă altceva. când, în 1990, abundau vizitele delegatiilor străine in Romania, arădenii au întâmpinat o delegaţie maghiară cu un banner pe care traduseseră mot-a-mot "Bine aţi venit!". Problema era că în limba maghiară există o expresie consacrată pentru acest tip de întâmpinare. Ce au putut intelege oaspetii (pe limba lor) a fost: "No, bine c-aţi venit!" (în sensul de "numai voi mai lipseaţi!"). Un exemplu amuzant despre bruiajele între emiţător şi receptor, când informaţia este înecată în zgomot (în cazul acesta, înecată în hohote de râs!)
21. david grossman - pina la capatul pamintului 22. ivan turgheniev - povestirile unui vinator 23. amos oz - despre dragoste si intuneric 24. heinrich boll - fotografie de grup cu doamna 25. g.g. marquez - generalul in labirintul sau
doru: vreau sa vad poze care sa demonstreze ca pisica e fericita....
vic: jazz e fericita, fiindca asa mi-a zis cind am intrebat-o, iar eu iti spun tie pe cuvint de onoare.
1. antoine de saint-exupery micul print 2. francesco petrarca - cantonierul 3. Odysseas Elytis - iar ca sentiment, un cristal 4. miturile si legendele greciei antice 5. elias canetti - jocul privirilor 6. mario vargas llosa - conversatie la catedrala 7. hafiz - divanul 8. umberto eco - numele trandafirului 9. mario vargas llosa - orasul si ciinii 10. rabindranath tagore - poeme
Miss jazz
50 de carti esentiale
11. William Faulkner - Lumina de august 12. Max Frisch - Nu sunt Stiller 13. Stefan Heim - Relatare despre regele David 14. Radu Petrescu - Catalogul miscarilor mele zilnice 15. Anton Pavlovici Cehov 16. Borges - Poezii 17. Jose Saramago - Memorialul de la Mafra 18. Jose Cardoso Pires - Plaja ciinilor 19. Boccaccio - Decameronul 20. Luis Sepulveda - batrinul care citea romane de dragoste
8 comments:
pai, e ca un fel de placinta pentru ei?!:)
asa cred.
n-am inteles niciodata cum de matematica se incadrează in stiintele naturii. mi-l inchipui pe pitagora, copil, venind acasa bucuros: - tată, tată am descoperit cât e radical din minus unu!- da! chiar? unde! - lângă izvorul de sub nuc. - şi, nu mă mai ţine... cât e? - i! - extraordinar! cum de nu mi-am dat seama. Şi veacurile care vor fi venit îi vor fi dat dreptate!
Chiar. Americanii când spun I se gândesc cât sunt de aproape de radical din minus unu?
cred că nici nu-şi imaginează ce fiinţe complexe sunt!
@beausergent
e invers: natura a fost modelata dupa reguli matematice. a se vedea raportul de aur, simetrii.
in acest punct pierdem noi timp, crezind invers.
nu la asta se gindesc;
se gindesc ce sa-i spuna serifului, de ce l-a impuscat.
ca la ei asa e, first shut, then...
limba
sa-ti spun invatatura mea de baza de la americani, dintr-un film:
era un tip pedant care-l tot apostrofa pe mafiot cum se vorbeste corect.
la care asta i-a raspuns, ca daca se intelege ce a vrut, restul nu conteaza.
apoi n-am mai avut complexe si retineri in nici o lima: daca ma fac inteleasa, conjugarea nu mai conteaza. experimenteaza asta in franceza, la optative.
e OK când preopinentul înţelege ce i-ai spus, cu condiţia să nu înţeleagă altceva. când, în 1990, abundau vizitele delegatiilor străine in Romania, arădenii au întâmpinat o delegaţie maghiară cu un banner pe care traduseseră mot-a-mot "Bine aţi venit!". Problema era că în limba maghiară există o expresie consacrată pentru acest tip de întâmpinare. Ce au putut intelege oaspetii (pe limba lor) a fost: "No, bine c-aţi venit!" (în sensul de "numai voi mai lipseaţi!"). Un exemplu amuzant despre bruiajele între emiţător şi receptor, când informaţia este înecată în zgomot (în cazul acesta, înecată în hohote de râs!)
Post a Comment