Monday, May 17, 2010

Ofelia, fiica tatalui ei

hamlet - shakespeare



sa facem introducerea: polonius este tatal lui laert si al ofeliei.este prudent si intrigant. hotarirea lui paguboasa de a-l sluji pe regele criminal, impostor si incestuos ii va conduce la moarte intreaga familie. hamlet, printul danemarcei, este indragostit de frumoasa ofelia, careia-i da si dovezi ale sentimentelor lui [scrisori, juraminte, cadouri pe care aceasta intr-o scena perfida pretinde ca vrea sa i le inapoieze].



pe calea pierzaniei

laert, fratele o sfatuieste pe ofelia sa nu creada spusele lui hamlet fanfaronul.

plin de dispret, de o duritate cinica, considera in hamlet conjunctura politica si nicidecum prietenul sau tinarul posibil sincer indragostit de sora lui.



act1/scena3

Laert

… si-atunci cind spune

Ce draga-i esti, fii inteleapta, crede-l

Atit cit poate-nfaptui din spusa-i,

Fiind ce este, - adica: nu mai mult

Decit l-arata vrerea danemarcei.



polonius, tatal este mai direct si-i da, cu drepturi parentale sfaturi ofeliei, cum sa-si ridice pretul si-i solicita detalii intime pe care le povesteste ulterior regelui si reginei.



Polonius

…pretuieste-te,altminteri,

Sa spun asa - ai sa ramii o proasta.



Fii mai zgircita, dar, de-aci-nainte

Cu feciorelnica faptura ta

si-arata-i-te mai rar; impresurarea

tocmeste-o la un pret mai ridicat…



cum se numesc astfel de oameni?

de ce in familia aceasta nu exista cultul prieteniei si al respectului?



ofelia e duplicitara

cu o sirguinta demna de idealuri mai bune, ofelia intra in jocul intrigilor de palat care vor sa ascunda o crima. ea isi intra in rol cu placere si dupa ce crede ca l-a pus pe jar pe hamlet, vine si da raportul situatiei.

o intreaga regie se pune in miscare si cu diabolica perseverenta regele, polonius, regina si chiar ofelia ii intind o cursa lui hamlet: ea se preface citind, ceilalti se ascund… hamlet soseste…



act2/scena1

ofelia

nu, doamne bun: dar cum mi-ai poruncit,

ravasele i-am inturnat, si n-am vrut

sa-l vad.



Polonius

…hai la rege….



Act2/scena2

Polonius

Am sa i-o scot pe fiica mea in cale,

Iar noi vom sta ascunsi sub o perdea.



Regele

Sa-ncercam.



Act3/scena1

Polonius

Ofelia, tu plimba-te pe-aici.

Marite, de vi-I voia, sa ne-ascundem.

[catre ofelia]

Citeste-n cartea asta; ii parea-va

Astfel, fireasca-nsingurarea ta.



Ofelia

Am de la tine amintiri, alteta

Pe care vreau de mult sa ti le-ntorc;

Te rog, primeste-le acum.



spre surpriza ofeliei, treburile nu merg cum trebuie: hamlet e mai suspicios si intuitiv decit lasa sa se ghiceasca. si iata ce dialog nimicitor are loc intre cei doi. In mod direct, asa cum ii este firea, hamlet intrerupe acest ridicol joc, si pune capat irevocabil acestei urzeli. demnitatea e repusa in drepturi de acest nefericit si tradat, print al danemarcei.



Hamlet

Eu nu,

Eu nu ti-am daruit nimic.



Hamlet

Da, intr-adevar; caci puterea frumusetii mai degraba preschimba cinstea din ceea ce este intr-o dezmatata, decit poate taria cinstei adduce frumusetea dupa chipul si asemanarea ei: acesta a fost odata un paradox, dar acum e dovedit de fapte. Te-am iubit cindva.



Hamlet

Du-te la minastire, de ce sa fii zamislitoare de pacatosi?



ofelia nu ajunge la minastire

spre a ne descumpani, evolutia ofeliei e ciudata si rascolitoare. dupa moartea tatalui ei, isi pierde mintile, dar iata din subconstientul ei ce cintec dezmatat razbate. deci, cit de cuminte si nestiutoare era ofelia familiei sale puritane:



Act4/scena5

[poloniua a murit]

Ofelia

Cum miine-i sfintul valentine

Din zori voi astepta

La geamul tau, caci vreau sa fiu

Eu, valentine ta.



El s-a sculat si s-a incins

Si-ndat i-a descuiat;

Ea, fata a intrat la el.

Dar fata n-a plecat.



moartea ofeliei

regina adulterina si complice la crima, considera pe marginea mormintului ofeliei ca ar fi fost gindul ei de pereche pentru hamlet. deci, regina o gasea potrivita pentru printul mostenitor.

familia lui polonius insa, nu-l credea sufficient de inalt pe hamlet pentru a junge la nasul pretentiilor lor.



Act5/scena1

Regina

Flori pentru-o floare! Bun ramas! Doream

Sa-I fii lui hamlet soata; nu mormintul

As fi crezut c-am sa-ti presar cu flori,

Ci patul nuntii.



si marturisirea de o sinceritate dezarmanta a lui hamlet, cind e constient ca poate spune adevarul si ca aceste sentimente nu mai pot fi folosite ca arma impotriva-i:



Hamlet

Ofelia cea frumoasa!



Hamlet

Eu am iubit-o pe ofelia:

Nici patruzeci de mii de frati n-ar sti,

Cu-a lor citime-a dragostei, s-ajunga,

La suma mea.



aceasta nefericire rotunda si fara scapare.

0 comments: