Monday, May 3, 2010

de tot risul

1. ma duc la berin sa-mi spal masina: cit astept pe banca ma uit de jur imprejur. barbati relativ tineri cu masini pe care nu au avut timp sa le economiseasca, asa ca-mi par dubiosi si nesuferiti. vorbesc de sume mari fara argumente, scuipa pe jos, se dau de-ai casei si le propun fetelor de la spalatorie cafele; sunt grasi, deformati cu stomacuri si burti umflate. dizgratiosi cu picioare groase, funduri mari si adidasi, cind se apleaca li se vad la spate chilotii. ptiu, saracie.



pe de alta parte, 2 masini s-au lovit, politie, strigaturi, procese verbale si apare o teribila masina de tractare cu o rampa pe care o aduc linga masina tuflita si care pe dreapta nu mai are roata. sub sasiu ii leaga un cablu si cu un scripete incepe sa o traga pe platforma inclinata. la sfirsit indreapta rampa si ii blocheaza rotile cu niste cabluri si dispositive. fara zgomot, fara murdarie, fara nervi. cu ultimul gest au pus triunghiul semnalizator in portbagaj. am ramas cu gura cascata de admiratie.



m-am trezit cind baiatul de la vulcanizare zimbea la mine ca mi-a verificat presiunea si… dezumflate erau chiar cauciucurile pe care eu le credeam bune.

am zis vreodata ca eu nu ridic niciodata capota? ca nu pun benzina?

ca nu spal masina? dar o laud ca e alergacioasa cit imi trebuie si deloc lacoma la benzina.



2. o batrina din piata cu rasaduri de izma. imi spune ca le avea pentru cineva care nu a mai venit. eu imi bag nasu in punga si zic ca le iau. vrea 3 lei! eu am doar bani mari. asa ca ma intorc dupa ce am facut piata si ii dau 5 lei. nu are rest, asa ca ii las toti banii. ea nu vrea, imi indeasa in mina 2 buchete cu rasaduri de margarete. si e uluita cind refuz, zimbesc si-I spun ca nu am unde sa le cresc. atunci cu izma ce fac? o pun in jardinière. ramine cu margaretele dezamagita.



pe drumul de intoarcere m-am certat de timpita ce sunt, trebuia sa le iau, ar fi fost multumita, si le dadeam cuiva intr-o curte. ma costa ceva sa fiu delicata?

ma dezarmeaza acesti batrini firavi cu care am istorii lacrimogene pe timp cald, ca iarna nu apar in piete.

cumpar de la ei, mi-e mila de miinile lor tremurinde si demnitatea lor ultragiata.



3. sa va zic si povestea cu taximetristul ADU:

prin noiembrie ma duc pe o ceata deasa de dimineata la kaufland si in parcare uit farurile aprinse. nu stiu cit am stat dar cind am iesit bateria era moarta [era si de peste 5 ani]. intreb in stinga, in dreapta si in final ma duc la taximetristii din fata magazinului si imi spun ca nu se poate ei ca profesionisti sa nu aiba 2 cabluri sa ma alimentez de pornire de la o alta baterie. n-au nici ei. unul dintre ei, sa-I spunem ADU ca asa avea acronimul de la numar, zice, dar prietenul meu are, ma duc la el dar imi platiti cursa. eu zic da, si pleaca.



cum sedeam eu pleostita, numa ce apar 2 colegi de serviciu, care isi dau cu parerea, o imping degeaba, iar unul scoate cele 2 cabluri salvatoare, ride si imi porneste masina. apoi imi spune, alearga vreo ½ de ora cu ea sa se incarce bateria. o zbughesc si alerg pe faleza, pe digul spre braila pe care era filtru de politie, opresc si-I zic ca trebuie sa vitezesc si sa nu ma opreasca. politistul ride, toti rideau, cred ca aveam o figura de tot risul ca altfel nu-mi explic, dar pe dig era ceata, asa ca ma intorc pe faleza. dupa vreo ½ de ora ajung din nou in parcare la kaufland, dar taximetristul meu nu era.



dupa vreo 2 luni vad masina tot in parcare la kaufland, si ma duc glont, dar era altcineva cu masina, ca faceau ture. imi da numarul de mobil al impricinatului si eu il notez exact pe bonul de casa. ajunsa acasa, l-am aruncat fiindca am uitat de problema.



a trecut iarna iar eu nu l-am mai gasit pe taximetrist.



de paste, intr-o aglomeratie de nevolnici, vad masina, ma duc si tipul cu greu isi aminteste. eu precauta, nu am zis ce si cum, am intrebat daca ma recunoaste, si tipul ride dupa un timp iar eu rasuflu usurata. il intreb cit costa. ride iar si zice nimic, dar vreau sa stiu unde ati disparut asa de repede? Ii povestesc, si in continuare zice ca nu vrea nici un ban. eu il iau usor, si-I zic ca e pastele, el primeste cei 15 lei [cu mare greu] si imi detaliaza cit de uimit a fost cind s-a intors, fiindca nu-si explica cum am plecat, ca de impins masina si alergat prin parcare facuse si el!!

0 comments: