Gasesc in biblioteca in
dublu exemplar Memoriile lui mircea eliade si recitesc.
Citesc si recitesc si nu
inteleg de ce sentimentul de vinovatie fata de mihail sebastian mi se pare
accentuat. Mai ales la ultima vizita facuta in tara cind se justifica ca s-a simtit tot
timpul urmarit de Siguranta si a preferat sa nu-l contacteze pe sebastian. Oare?
Memoriile lui eliade au fost
publicate ulterior mortii lui sebastian; suna ca o explicatie fata de tacerea
acestui moment.
Si asa ca sa inteleg,
recitesc jurnalul lui mihail sebastian. E greu de suportat zbaterea si durerea
lui sebastian cind eliade a inceput sa-l evite. umilintele suportate ca macar
din cind in cind sa se mai intilneasca fara sa mai aiba subiecte comune de
discutie. Milogeala asta prieteneasca. Respingerea il face pe sebastian lucid
si taios. dar dureaza.
Ma intriga tenacitatea lui
sebastian de a scrie piese de teatru delicate, ciudate pentru acei ani. Tine cu
dintii si se justifica in tot jurnalul de ce scrie asa.
Recitesc teatrul lui
sebastian. tot.
In prefata editiei critice
din 1962, gasesc citate largi din jurnalul lui sebatian din perioada 7 sept
1935 pina la 4 apr 1937. E drept ca sunt numai 2 ani si ca numele proprii apar
doar cu majuscule, dar eu credeam ca editia humanitas 1996 este inedita.
Luni 18 dec 1944
Convorbire cu visoianu, la minister. De cind e ministru, il vad pentru a treia oara. Ma primeste prietenos, simplu, de treaba – dar nu poate face nimic pentru mine. Nu poate si nu vrea. Locul de ‘consilier de presa’ pe care mi-l fagaduise, nu mi-l va da. Se opune, pare-se legea. In fapt, se opune piki pogoneanu. Iar vivi nu are nici curajul, nici interesul sa treaca peste aceasta opunere. Tot ce imi propune este un loc de ‘diurnist’. Refuz, se intelege.Eu ramin pentru ei un jidan. Undeva in umbra e poate loc pentru mine. Dar a incerca sa fac un pas spre locurile mai din fata este o obraznicie.
In editia critica gasesc
fotocopia declaratiei de inscriere in sindicat, din primavara lui 1945:
cu profesiunea functionar
public, in Ministerul Afacerilor externe.
Cu topoare, larma, sfada,
s-au pornit sa taie ramuri
din copacii de pe strada
slujitorii primariei de oras
provincial,
mic, neinsemnat, banal. [...] [Primavara provinciala, 1925]
Nu tu erai in seara si in
lumina, nu,
Ci amintirea numai sau poate
anotimpul,
Abia te implinesti din
ceasul cind te stiu,
Si te destrami o data –
aerian – cu timpul. [...] [Cintec incert, 1928]
Eu ce spuneam? Cartile spun
altceva la virste diferite de aceea recititul poate fi o alta citire. In alta
cheie.
