lui jazz i-au crescut 2 cornitze

am stat cu ea 5 zile, timp in care mitza s-a obraznicit si alintat pina peste poate. iritata ca nu primeste atentie cita ar vrea ea, adica tot timpul, jazz incepe prin a se preface ca o intereseaza TV.


nu dureaza prea mult si interesul ei se muta pe TV. cu un nivel mai sus, incepe sa arate cam care-i scopul. biblioteca, eventual nu e ascuns ceva acolo? ce ea nu stie? sau daca stie, vrea sa mai vada o data. [programul incepe la 6 dimineata, cind maninca hrana umeda, ii plac mult pliculetele whiskas supreme cu pui si vita,
primeste alternativ o zi asa si urmatoarea invers]


pisicile fac parte din animalele care iau totul prin invaluire; de ex se uita pe pereti, dar se pregateste sa-mi sara in cap. stiu dupa cum se misca pe coada. din fotoliu, eu o urmaresc cu interes si anticipez ca o sa o pateasca imediat.

dar nu se intimpla; nu stiu cum s-a strecurat pe primul raft din biblioteca, si se joaca cu o maimutica de plush agatata de antena unui CD-player.
inteleg ca va fi sacrificata vaza aia chinezeasca care are niste imortele, si care deja este intr-un echilibru instabil, fiindca sta pe un teanc de corespondenta.
incep sa fiu tot mai interesata.


si nu mai rabda; cred ca vrea sa citeasca vreo carte din raftul cu pricina. adica, raftul doi. sta in fund si nu stiu ce face acolo, dar sta. eu din fotoliu incep sa o chem: pis-pis, vorbesc cu ea doar ii distrag atentia spre mine.
mitza ma ignora.


nu am inteles ce s-a intimplat, fiindca am inchis ochii, asteptind sa aud; mitza a cazut - la tentativa de a se urca cu totul in raftul doi -, dar numai ea. restul a ramas intact. dupa ce a ajuns jos dintr-un salt a zbughit-o pe hall, iar eu dupa ea imediat, sa o prind sa vad daca a patit ceva.si asa, in loc sa o pedepsesc, am tinut-o in brate toata dupa amiaza, pipaind-o sa vad daca nu a patit ceva. de fapt, ea nu cade ca un bolovan, cind simte ca e gata sa cada, face un salt in aer si de la inaltimea la care se ridica isi pregateste o aterizare cum vrea ea.

jazz a poftit tot ce am mincat eu; a vrut ou, prajitura, friptura, rasol. am poftit-o si la o cafea dar m-a refuzat si a preferat ceaiul verde cu iasomie.

s-a speriat de popa care a venit de craciun si boboteaza; mai tare insa de clopoteii copiilor care au urat la usa.

a dormit toata noaptea pe pernutul ei, sau a stat pe hall toata noaptea, numai ea stiind ce a facut acolo.

ultima ei figura, imi ocupa locul in fotoliu si ca sa ma asez trebuie sa o tin in brate. daca o pun in fotoliul de alaturi, vine instantaneu inapoi.

La multi ani!

ce a primit jazz de mos nicolae

mos nicolae i-a adus lui jazz un cosulet de ratan. eu am crezut ca pisoiul o sa doarma fericit in el. a ajuns de plins dupa ce jazz si-a ascutit ghearele pe el, si l-a smuls si a imprastiat papura din aia toata casa. si s-a facut ca nu pricepe destinatia lui. 'dormi tu acolo', o fi zis jazz in mintea ei, 'mie mi-e bine si in pat'.

cind colo, iata ce se intimpla:
pozitia1 - jazz inauntru
ca o smechera, se baga inauntru si pindeste daca la toarta cosului nu apare ceva de gheruit. dupa o vreme scoate sunete ca sa te
incurajeze sa faci ceva, spre a incepe jocul, ca doar e iarna si e timpul de joaca si pentru oameni, ca pisicile se joaca tot restul.
eu ii trimit rostogol, globulete mici, pe care ea le trage rapid inauntru, dupa care se aude o rapida lupta, si globul sfirseste expulzat din nou afara; mingea e iar la mine in teren. si tot asa.
ca si alergatul prin casa, asta dureaza pina cind se plictiseste mitza, si nu cit am eu timp. daca vreau sa parasesc terenul prin abandon, jazz imi sare in cap sau ma musca de picior.

pozitia2 - jazz afara

acum, jucariile sunt inauntru, si se chinuie sa le traga afara. se preface ca e greu, se da peste cap si isi arata burtica alba si pufoasa, mai trage si de ratan, se urca pe cos, merge cu el in cap prin casa, il impinge cu capul.
eu bag inauntru un soarece de plus, a carui ata o scot prin cealalta gaura decit unde pindeste, si trag cite putin. jazz de afara constata ca si cosul misca, si ca inauntru un soarec isi face de cap.


in timpul asta eu nu pot sa fac nimic, creierul mi se goleste, si in mintea mea se instaleaza duiosia pentru mitza asta singurateca si insingurata.

campanulla nu campanella

wend cu daruri multe in ghetutze chiar si pentru pisoi!

sa zicem...

sa zicem ca sunt intr-o mica vacanta si acasa fiind, in zile cetoase si cu un disconfort real creat de umezeala excesiva
sa zicem,
ca vreau sa ma uit la tv. astept, zappez, mai merg prin bucatarie si imi fac de lucru. mitza tot pe aparate. dau mai tare sonorul, scot sunete, o indemn sa vina in brate, aiurea si tot asa. zdranganesc farfurioare, deschid si inchid usa de la frigider, rostogolesc bile cu clopotei pe hall, nimic.
ma infofolesc in halat, imi iau rebusul si las tv sa zica pe pustii. in definitiv, ce are daca o sa dezleg rebus? nu putem face toti chiar ce vrem si cind vrem.
sa zicem.