Fir-ar!

[MJ Hyland – Declinul]

Iau pisoii din puloverul tatei – seamana toti cu Crito, sunt alb cu negru – si ii pun in sac, in vreme ce tata umple cada cu apa fierbinte. Imi curge transpiratia pe fata din cauza aburilor. […] Tata cufunda sacul in cada cu apa fierbinte. Il vad cum pluteste o clipa si apoi se duce la fund. Pisoii se zvircolesc inauntru si agita sacul. […]

- La dracu! Cred ca apa n-a fost destul de fierbinte. […]

Tata se intoarce spre mine, ia un pisoi in mina, il invirteste prin aer si il izbeste cu capul de marginea cazii. Se aude un trosnet puternic, sunetul craniului sfarimat.

- ce prostut esti, cu inima slaba, imi zice.

Tine deasupra cazii pisoiul cu craniul facut praf. Nu vrea sa moara si inca mai sper ca o sa traiasca, dar singele I se scurge din cap si urechi si nu mai misca. Stiu sigur ca e mort.

[…] fara nici un avertisment, mai ia un pisoi ud de pe podea si ii sfarima capul de marginea cazii.

Carry me down a fost nominalizat in 2006 la Man Booker Prize.

Dar stiu ca am o mina! pe ce pun mina, se transforma in cosmar. fie, nu ma apuc sa va povestesc si patanii de la billa, ca o sa-mi da-ti dreptate ca ma persecuta cineva.

nici nu am avut curaj sa-i spun lui jazz despre, si in semn de protest nu pun nici o poza.

moarta pe dracu!

Pe pietele de capital i se spune "dead cat bounce" – "spasmul pisicii moarte".

Situatia poate fi descrisa cam asa: pe o piata in scadere, preturile revin, la un moment dat, pentru o scurta perioada de timp, lasandu-le investitorilor senzatia ca se instaleaza din nou trendul crescator. De fapt, revenirea nu are consistenta, este alimentata de marii investitori si sprijinita PR-istic de vesti optimiste si prognoze promitatoare. {Rom libera, 16.07.2009]

jazz prinde lacuste [2]

iata si partea a doua a vinatorii, care a sfirsit cu lacusta moarta si in casa. sub pres. sclifosita si infoiata, superba si parfumata, jazz se foieste toata noaptea. vrea sa stam de vorba, fiindca miauna pina ma trezeste. i-am spus toate povestile pe care le stiu.

jazz prinde lacuste

desi locuiesc la et2, jazz prinde lacuste, muste, fluturi pe care-i aduce in casa si se joaca cu ele pina oboseste. vinatoarea in sine este probarea calitatilor de pinda, rabdare, salt, viteza.

anul acesta sunt foarte multe lacuste, care implicit mi-au ros toate florile, frunzele din care ramin nervurile si niste cotoare ofilite.

henderson o impusca pe jazz!

- S-au descotorosit de tine, motanelule, i-am zis.

S-a lipit de perete, arcuindu-se si zbirlindu-se. am incercat sa-l ochesc de sus, dar in cele din urma a trebuit sa ma asez pe jos, de unde-l puteam tinti printre picioarele unei mese de bridge. Locul era strimt si nu voiam sa trag mai mult de un glonte. […] Am tras asa, cu degetul oarecum rasucit, avindu-I centrul capului sub aratator, insa vointa mea nu era intru totul de accord cu uciderea motanului, asa ca l-am ratat. E singura explicatie a faptului ca nu l-am nimerit de la mai putin de trei metri. Am deschis usa si animalul a tisnit ca din pusca. […]

Asa ca am zbierat la ea:

- Vino sa-ti iei blestemata aia de pisica de-aici! Voua orasenilor, nu va pasa de animale. Ce naiba, nu poti sa abandonezi o pisica asa, pur si simplu!

[saul bellow – Henderson, regele ploii]

Mai tare ca Hemingway.

Scot pe birou: Herzog, humboldt, iarna decanului, pun deasupra Henderson si imi vine sa fac ce i-am facut lui baconsky tatal, dupa ce am aflat ca intilnindu-se cu blaga prin clujul amaraciunii i-a aratat degetul mijlociu de la una din miini, pe care nu i-a taiat-o nimeni si nici nu I s-a uscat: i-am legat o banda adeziva peste coperti, si il am zi de zi in fata ochilor si pedeapsa nu s-a epuizat inca. Ma mai gindesc, iar baconsky fiul nu merita nimic, cu email-uri mexicane, bai amoroase si multe altele, incit zic eu ca poate asta-I calea si pedeapsa. Il mai citeam in dilema, dar e fiul tatalui sau pina la urma.

de unde plecasem? sa impusti o pisica chiar si in gluma e un gest descreierat.