acest cactus

cui ii vine sa creada, ca incepind de dinainte de craciun acest cactus da semne ca el nu-i la fel cu ceilalti. lui ii place iarna. iar cind in biblioteca sunt 15 grade, el pe pervaz, pazit cu strasnicie de jazz, si mai ales amusinat, a inflorit. ieri.
ce-o fi in capul lui?

elias canetti

a se reciti: provincia omului, limba salvata, facla in ureche, jocul privirilor...

... o rana atit de grea, incit nu se va putea vindeca nici in urmatorii 30 de ani.
exista rani pe care le duci cu tine in mormint si tot ceea ce poti face e sa le feresti de ochii celorlalti.

[jocul privirilor]

flori pentru belle, fiindca a zis ca vrea

lords, I protest, my soul is full of woe...

cum am ratat sa-i administrez eu lui jazz deparazitarea

am cumparat frontline si cestal dupa capul meu. m-am dus acasa si am vrut sa dau pastila mitzei, care statea pe marginea chiuvetei dar nu a fost cooperanta. nici lili nu a avut succes. isi rula limba in gura si scotea sunete. nu am reusit nici macar o bucatica de pastila sa-i strecor pe git. m-am enervat. am ramas cu ele pentru altadata.

ma hotarasc sa rezolv problema [golaneste, sa rup pisica]

insfacat mitza si o duc la medic. injectie prazicest. gel pe ceafa parakill. nu mi-a zis ce si cum, dar acum pe net citesc ca parakill se repeta dupa 14 zile. abia astept sa se faca ora 10 sa-i dau telefon sa-l prafturesc. adica, va trebui sa repet figura? sunt foc ca nu mi-a spus inainte. mi-a luat 600,000 lei. era mai ieftin primul pas.
dar,
acolo in poarta [nu zacea o mitza moarta, dar la vecini era un prapur negru agatat] ma opresc fiindca potaile din ograda erau intaritate si o simt pe jazz ca incepe sa tremure la mine in brate. tremur si eu. infig degetul in sonerie si nu-l iau pina cind nu apare asistenta care goneste intr-o curte din spate ciinii. mi se desface siretul de la gheata dreapta. calc pe el. o pun pe jazz pe masa, fiindca medicul insista ca jazz musca si zgiriie, eu ii spun ca o confunda. jalnica mea pisi sta ghem si suporta fara sa miste si una si alta. o iau inapoi in brate si ii ascult lamentatiile medicului cum ca nu e pregatit sa moara. pretaluieste mitza si-mi zice ca i se pare slaba. apoi se razgindeste si-mi zice ca mai bine asa, decit grasa.
il consider labil si-i sugerez sa se grabeasca sa completeze carnetul.

la intoarcere jazz ia pozitia parbriz, iar eu gonesc fara centura catre casa. la o curba mitza aluneca si trage cu ghearele cit poate lasind urme grele. lili ma asteapta pe hall si o ia pe jazz in brate si o draganeste. mitza sta si parca voia sa-i povesteasca prin ce a trecut. o iubeste pe lili.

2 ore i-am aratat lui jazz bancnota de 1 milion. ca sa stie.

azi-dimineata statea pe chiuveta; cind am vrut sa o spal pe ochi s-a ferit si tras inapoi. i-a fost teama ca-i dau o pastila, cred.

jazz este aspirata