adsum

totusi, in linii mari, sa fi fost acolo figgis in persoana si sa fi dat citire unei liste de prezenta, jumatate din doamnele si domnii de fata ar fi raspuns: ADSUM, sunt aici, in locul bunicului sau strabunicului meu.

[intre acte - virginia woolf]

habar n-am cine imi sunt strabunicii, nu am auzit vreo vorba despre ei, bunicii schioapata la numar in amintirea mea,
dar,
bunicii paterni si-au numit copiii dupa cum urmeaza: titus, livia, leonora, aurelia.
niciodata nu mi-au lipsit radacinile ca astazi, ieri si de vreo 10 ani in urma.

la tirg

ma opresc la un stand cu sosete si intreb: numa' chinezesti aveti?
tipul imi raspunde: pai daca ale noastre au falimentat toate.
eu nu ma las: de la chinezi nu cumpar si gata!
el: asteptati sa vina americanii.

mijloc de toamna

octombrie, iarna

merg la o expozitie de masini, si vad si vad si of. ii arat lui jazz pozele: mai vic, tu esti intr-o ureche? nu vezi ca  a venit iarna? mi-e frig.
asa e ea, desi are blana sa-ti faci si manson si caciula. nu mai stau la discutie si pornesc centrala. apoi, ma uit din nou la poze.
jazz e la usa balconului si miauna ca vrea afara!
nu vrea nimeni o frumusete de birmana, moftangioaica si obraznica?

din rilke

ah, dar versurile inseamna atit de putin cind le scrii prea tinar. ar trebui sa astepti o viata intreaga, lunga pe cit se poate, pentru a acumula sens si dulceata si apoi, chiar la sfirsit, s-ar putea eventual, sa scrii zece rinduri bune.
caci versurile nu sunt, cum cred unii, sentimente (pe care le ai destul de timpuriu) - sunt experiente.
pentru a scrie un singur vers trebuie sa fi vazut orase multe, oameni si lucruri, trebuie sa cunosti animalele, trebuie sa simti cum zboara pasarile si sa cunosti plecaciunile cu care se deschid dimineata florile mici!
trebuie sa poti sa-ti reamintesti carari din tinuturi necunoscute, intilniri neasteptate si despartiri pe care demult le vedeai apropiindu-se, zilele copilariei inca nelamurite, parintii pe care trebuia sa-i ranesti cind iti faceau o bucurie si tu n-o intelegeai (era o bucurie pentru altul)...
trebuie sa-ti amintesti multe nopti de dragoste, care sa nu fi semanat una cu alta... si inca nu ajunge, nici daca ai amintiri. trebuie sa le poti uita cind sunt prea numeroase si trebuie sa ai marea rabdare de a astepta ca ele sa revina. caci amintirile insile nu sunt inca poezie. numai cind ele devin in noi singe, privire, gest, fara nume si nedeosebite de noi insine, abia atunci se poate ca, in acel ceas unic, sa ia nastere din mijlocul lor, sa porneasca din ele primul cuvint al unui vers.

[Rainer Maria Rilke - Insemnarile lui Malte Laurids Brigge]