Thursday, January 22, 2015
Tuesday, January 13, 2015
turnul de control
Razbunarea lui jazz. e rau sa fii mic si sa vezi doar 20 cm de la sol.
Cind prinde ocazia, sta cocoțată si supervizează activitatea din Bucătărie, unde uneori se alege cu cărnița cruda, si distribuie lăbuțe in capul ălora de se afla in treaba pe acolo. poc. na. si mai na. poc.
Monday, January 12, 2015
la marche republicaine
inainte de a uita
1. postul Euronews a fost solidar cu Franța in toate aceste evenimente, ieri a avut ecrane negre cu un cerc si un creion, ca o reculegere, si a transmis fără sa obosească, ore întregi, au avut comentarii echilibrate si empatice, mult mai bine decit guralivul france24
2. marșul a început in place de la republique si a curs pe trei variante PINA in place de la nation
3. cățărați pe statuia din place de la republique - nu le-a interzis nimeni asta!, zeci de tineri fluturau steaguri, cele mai multe erau Turcești si ucrainiene. dar am vazut si unul românesc, care de la distanța se confunda cu cel al Franței. am vazut si steaguri ale Canadei, Tunisiei, Israel si orice alta 'comunitate imaginabila' (Euronews)
4. stopurile mergeau in ambele place-URI, caraghioase, Cind verde cind galben...
5. banner: l'amour + Fort que la haine
6. copii pe umerii parinților, oare ce își vor aminti peste ani?
oricum altceva decit mine, care îmi amintesc de o vizita a lui gh Gheorghiu-Dej in oraș, cind am fost împinsă in fata deși nu voiam si mai ales nu mi-a plăcut sa ma ia in brate, stăteam paralizata de frica
7. la stinga lui hollande a fost Merkel, la dreapta prim ministrul din Mali, apoi netanyahu care evident avea vesta antiglonț, iar un agent mosad era in spate lipit de el cu o mina pe umărul lui sting, iar alți doi il flancau lateral tinându-l de brat, erau evident mai mult decit stresați uitându-se mai ales pe sus
8. cine își imagina ca banalul si urgisitul creion va ajunge simbolul solidarității intelectuale si al reproșului către Luminatii lumii arabe care nu comunica cu radicalii din propria lor cultura
tot marșul plin de creioane, mai mari, mai mici
9. cei patru evrei morți la banalul magazin, vor fi duși împreuna si înmormântați in Israel. nu este un omagiu mai frumos decit sa le respecți dorința suprema, care este a tuturor evreilor, sa fie înmormântați in pămînt sfint
10. si eu sunt charlie si evreu si cartoonist si nu accept îngrădirea mâzgălirii pe hârtie, care nu a omorât pe nimeni
(in Franța au fost cel putin 3 atentate islamiste in care au murit 17 oameni, începutul fiind redacția charlie hebdo)
1. postul Euronews a fost solidar cu Franța in toate aceste evenimente, ieri a avut ecrane negre cu un cerc si un creion, ca o reculegere, si a transmis fără sa obosească, ore întregi, au avut comentarii echilibrate si empatice, mult mai bine decit guralivul france24
2. marșul a început in place de la republique si a curs pe trei variante PINA in place de la nation
3. cățărați pe statuia din place de la republique - nu le-a interzis nimeni asta!, zeci de tineri fluturau steaguri, cele mai multe erau Turcești si ucrainiene. dar am vazut si unul românesc, care de la distanța se confunda cu cel al Franței. am vazut si steaguri ale Canadei, Tunisiei, Israel si orice alta 'comunitate imaginabila' (Euronews)
4. stopurile mergeau in ambele place-URI, caraghioase, Cind verde cind galben...
5. banner: l'amour + Fort que la haine
6. copii pe umerii parinților, oare ce își vor aminti peste ani?
oricum altceva decit mine, care îmi amintesc de o vizita a lui gh Gheorghiu-Dej in oraș, cind am fost împinsă in fata deși nu voiam si mai ales nu mi-a plăcut sa ma ia in brate, stăteam paralizata de frica
7. la stinga lui hollande a fost Merkel, la dreapta prim ministrul din Mali, apoi netanyahu care evident avea vesta antiglonț, iar un agent mosad era in spate lipit de el cu o mina pe umărul lui sting, iar alți doi il flancau lateral tinându-l de brat, erau evident mai mult decit stresați uitându-se mai ales pe sus
8. cine își imagina ca banalul si urgisitul creion va ajunge simbolul solidarității intelectuale si al reproșului către Luminatii lumii arabe care nu comunica cu radicalii din propria lor cultura
tot marșul plin de creioane, mai mari, mai mici
9. cei patru evrei morți la banalul magazin, vor fi duși împreuna si înmormântați in Israel. nu este un omagiu mai frumos decit sa le respecți dorința suprema, care este a tuturor evreilor, sa fie înmormântați in pămînt sfint
10. si eu sunt charlie si evreu si cartoonist si nu accept îngrădirea mâzgălirii pe hârtie, care nu a omorât pe nimeni
(in Franța au fost cel putin 3 atentate islamiste in care au murit 17 oameni, începutul fiind redacția charlie hebdo)
Sunday, January 11, 2015
povestea bunicului anshel
david Grossman / vezi mai jos: dragostea
povestea bunicului anshel, care nu e chiar bunic, dar asa vine vorba, e de fapt fratele bunicii.
nu știu cum reușește Grossman, ca te poarta prin toate grozăviile vieții parca in gluma, intr-o intriga ușor polițista, iar la urma te lasă lovit in moalele ideii, de nu stii ce e cu tine.
e unica îmbrățisarea marii - care aleargă din Madagascar sau marea moarta, din val in val, din aripioară de peste argintiu in alta, pe linga coasta Africii, Franței, prin marea Nordului ca sa ajungă la timp in Danzig - îmbrățisarea duioasa, voluptuoasa, promițătoare, compensatorie, cu sinucigașul Bruno.
e teribil acest capitol.
unde a stat ascuns Grossman PINA acum, si eu ce-am căutat prin biblioteci?
vreau măcar un Nobel pentru Grossman.
povestea bunicului anshel, care nu e chiar bunic, dar asa vine vorba, e de fapt fratele bunicii.
nu știu cum reușește Grossman, ca te poarta prin toate grozăviile vieții parca in gluma, intr-o intriga ușor polițista, iar la urma te lasă lovit in moalele ideii, de nu stii ce e cu tine.
e unica îmbrățisarea marii - care aleargă din Madagascar sau marea moarta, din val in val, din aripioară de peste argintiu in alta, pe linga coasta Africii, Franței, prin marea Nordului ca sa ajungă la timp in Danzig - îmbrățisarea duioasa, voluptuoasa, promițătoare, compensatorie, cu sinucigașul Bruno.
e teribil acest capitol.
unde a stat ascuns Grossman PINA acum, si eu ce-am căutat prin biblioteci?
vreau măcar un Nobel pentru Grossman.
Wednesday, January 7, 2015
-12 grade
ma uit la un serial polițist pe diva, jazz sta ascunsa in mâneca stingă a halatului, nu știu pe unde respira. daca încerc sa o mișc, protestează, căci zilele astea a început sa vorbească, asa zice popa.
in pauzele publicitare, dese, o scarpin in blăniță, sub bărbiță, o trag un pic de urechi.
cred ca si ea urmărește serialul, fiindcă in pauza ridica bărbia si o lăbuță, sa fie smotocita, dupa care se ascunde iarăși in halat. la pauza, iar scoate capul si o lăbuță...
întrebarea mea este, de unde știe cind e pauza?
in pauzele publicitare, dese, o scarpin in blăniță, sub bărbiță, o trag un pic de urechi.
cred ca si ea urmărește serialul, fiindcă in pauza ridica bărbia si o lăbuță, sa fie smotocita, dupa care se ascunde iarăși in halat. la pauza, iar scoate capul si o lăbuță...
întrebarea mea este, de unde știe cind e pauza?
