kalanchoe

 din aprilie, toti pensionarii din urbe, indiferent de pensie, au abonament gratuit, pe toate liniile de transport. oricite calatorii. un an calendaristic.

robi scrie primul mesaj

 eu ce ziceam? entuziasmul copiilor e teribil.

gasesc pe peretele de la intrare scrisorica de la robi, cu creta lichida pe care i-am daruit-o.

robi a crescut maaaare!

 a fost ziua aniversara a lui robi.

primeste creta lichida pe care, intortocheat am procurat-o. [dupa ce am vazut o poza la simona]

nu a mai vazut, nu stie. [nici eu] o agitam, citim, ii explic ce poate face cu ea.

hotarim sa-mi scrie pe usa de la intrare sau pe perete mesaje, desene.

bucuria si zimbetul unui copil sunt inegalabile.

robi e mare, imi spune ca stie sa scrie 'multe lucruri', dar eu cu regret nostalgic ii spun lui jazz seara: pipica, nani.

how much is that cat in the window

 vin agale spre casa si prin vitrina unui magazinut tip anticariat - dar fara carti! - vad o multime de oameni.

ma opresc sa inteleg fenomenul si vad pe un raft in vitrina, o pisica.

intru si intreb prin toata aglomeratia din ce e pisica si cit costa. domnisoara habar nu avea, dar imi spune ca 'astazi' totul se cintareste si costa 80 lei/kg. astept sa incaseze banii pe niste farfurii si cescute, un ceas de perete si un perpetuum mobile! si abia atunci domnisoara se duce la mitza din vitrina si ma anunta ca: e din lemn.

o cintareste si spune: 4 lei. lumea de la rindul de la casa zimbeste. plec cu pisica victorioasa.

abia acasa, ma uit la ea si constat ca imi place mai mult decit la magazin. 

jazz nici nu se uita.

despre dafin si jazz

 jazz l-a pazit sa nu dispara. a dormit linga el 2 zile. am crezut ca o sa-i rontaie frunzele. dar nu.

intre timp am facut research: daca nu traiesc in clima lor, sper sa se obisnuiasca iarna in casa, vara pe balcon. i-ar place cred intr-o sera.

apoi, ce sa vezi a mai aparut unul: acum doar trece dimineata si-i analizeaza.

am cautat-o 5 minute ingrijorata: mitza dormea pe masa de calcat.