La multi ani!

ce a primit jazz de mos nicolae

mos nicolae i-a adus lui jazz un cosulet de ratan. eu am crezut ca pisoiul o sa doarma fericit in el. a ajuns de plins dupa ce jazz si-a ascutit ghearele pe el, si l-a smuls si a imprastiat papura din aia toata casa. si s-a facut ca nu pricepe destinatia lui. 'dormi tu acolo', o fi zis jazz in mintea ei, 'mie mi-e bine si in pat'.

cind colo, iata ce se intimpla:
pozitia1 - jazz inauntru
ca o smechera, se baga inauntru si pindeste daca la toarta cosului nu apare ceva de gheruit. dupa o vreme scoate sunete ca sa te
incurajeze sa faci ceva, spre a incepe jocul, ca doar e iarna si e timpul de joaca si pentru oameni, ca pisicile se joaca tot restul.
eu ii trimit rostogol, globulete mici, pe care ea le trage rapid inauntru, dupa care se aude o rapida lupta, si globul sfirseste expulzat din nou afara; mingea e iar la mine in teren. si tot asa.
ca si alergatul prin casa, asta dureaza pina cind se plictiseste mitza, si nu cit am eu timp. daca vreau sa parasesc terenul prin abandon, jazz imi sare in cap sau ma musca de picior.

pozitia2 - jazz afara

acum, jucariile sunt inauntru, si se chinuie sa le traga afara. se preface ca e greu, se da peste cap si isi arata burtica alba si pufoasa, mai trage si de ratan, se urca pe cos, merge cu el in cap prin casa, il impinge cu capul.
eu bag inauntru un soarece de plus, a carui ata o scot prin cealalta gaura decit unde pindeste, si trag cite putin. jazz de afara constata ca si cosul misca, si ca inauntru un soarec isi face de cap.


in timpul asta eu nu pot sa fac nimic, creierul mi se goleste, si in mintea mea se instaleaza duiosia pentru mitza asta singurateca si insingurata.

campanulla nu campanella

wend cu daruri multe in ghetutze chiar si pentru pisoi!

sa zicem...

sa zicem ca sunt intr-o mica vacanta si acasa fiind, in zile cetoase si cu un disconfort real creat de umezeala excesiva
sa zicem,
ca vreau sa ma uit la tv. astept, zappez, mai merg prin bucatarie si imi fac de lucru. mitza tot pe aparate. dau mai tare sonorul, scot sunete, o indemn sa vina in brate, aiurea si tot asa. zdranganesc farfurioare, deschid si inchid usa de la frigider, rostogolesc bile cu clopotei pe hall, nimic.
ma infofolesc in halat, imi iau rebusul si las tv sa zica pe pustii. in definitiv, ce are daca o sa dezleg rebus? nu putem face toti chiar ce vrem si cind vrem.
sa zicem.

pretul e surpriza!

Serban Foarta
Mic tratat de pisicologie
Humanitas

Feline celebre, ca Pisica de Cheshire a lui Lewis Carroll, Motanul-Încălţat al lui Perrault, motanul Murr al lui Hoffmann, Mungojerrie şi Rumpelteazer ai lui T. S. Eliot, pisici aristocrate ca Myōbu no Otodoto, pisica de la curtea imperială a Japoniei, dar şi Japonica lui Gellu Naum, pisicile mozartiene ale lui Eric-Emmanuel Schmitt, pisici frumoase, elegante, orgolioase, motani înţelepţi şi pisoi jucăuşi...
Un manual indispensabil iubitorilor de pisici, recomandat celor care vor să înveţe să privească, să deprindă rafinamentul şi graţia. Cu profesori ca Charles Baudelaire, Guillame Apollinaire, Paul Verlaine, Jorge Luis Borges, Fernando Pessoa, Max Jacob, Raymond Queneau, Virgil Mazilescu, Mircea Ivănescu, Emil Brumaru şi mulţi alţii, aleşi cu atenţie de Şerban Foarţă - doctor în pisicologie - , care la rândul lor au fost cu toţii elevi la şcoala de pisici, aveţi şansa chiar de a învăţa să deveniţi scriitori.

Iată, spre exemplu, ce îl sfătuieşte Aldous Huxley pe un tânăr prieten: "Dacă vrei să fii romancier psiholog şi să scrii despre fiinţe, cel mai bun lucru pe care-l poţi face este să ţii o pereche de pisici."

"Deosebirea dintre un câine şi-o pisică? Cel dintâi cugetă într-astfel: «Ei mă hrănesc, mă protejează, ţin la mine. Pesemne că sunt zei.» A doua cugetă şi ea: «Ei mă hrănesc, mă protejează, ţin la mine. Pesemne că sunt zeu. »" (Ira Lewis)

http://www.humanitas.ro/humanitas/mic-tratat-de-pisicologie