despre globalizarea bamelor

romanii imprastiati prin lume, aduc seminte.
si ce sa vezi, anul acesta au aparut bame arabesti, lungi, grele, verzi, fara puf. crescute la movileni.
opulente, foarte gustoase. nu trebuiesc oparite, se pot minca direct sotate putin, sau in ghiveci, sau in ciorba - dupa cum spune femeia care le vinde.
ce se vede in poze fac 1 kg.

 

bame grecesti, crescute la firtzanesti, lungi, cu putin puf, elegante, gustoase si ele. vorbesc cu fumaciosul care le vinde si care de fapt vinde rosii si e necajit ca se vind bamele intii. 'sora-mea a trimis semintele din grecia'.
le-am oparit putin cu otet si apoi le-am mincat salata, cu ulei si lamiie.

au fost pe piata si clasicele bame mici, pufoase, baloase cu care sunt obisnuita. acestea trebuiesc oparite cu otet, clatite bine.
dar la gust nu se compara cu cele doua soiuri de mai sus net superioare.

din cite stiu eu bame arabesti se mai gasesc la supermarket, congelate sau la borcan.

pestisorul lui robi

robi a plecat la mare si mi-a lasat pestisorul lui. exact in locul potrivit!
in afara ca e albastru inchis si e o fluturare de aripi, observ:
- de cite ori ma apropii, se agita si tremura cele 2 aripioare mici intr-un fel foarte artistic. cred ca stie ca umbra mea proiectata in bol, ii va da mincare. dar,
am ordin sa-i dau 5 firimituri pe zi, ceea ce mi se pare infim, dar nu discut, ca nu ma pricep la pestisori.
- cind il duc in biblioteca, unde e semiintuneric, doarme printre plantele lui, adica sta nemiscat. il aduc la lumina, baleteaza. nu stiu daca am voie sa-l duc pe balcon.
mi s-a spus sa nu-l tin in curent. adica, cum?
parca mi se pare mai complicat decit cu mitza!
- si am ajuns la inamicul public, jazz.
care a vrut sa-si bage botul in bol, dar altfel, nu pare interesata. si aia din desene animate ce tot faceau?
oricum, eu sunt vigilenta.
am vazut-o pe jazz pindind cu orele turturelele din nuc, asa ca nu am incredere in ea. deloc.

jazz in iulie

stapina dormitorului

 

 

ascultind FA major nr. 4 handel

https://www.youtube.com/watch?v=u5VdopDf3eI

cum stiam pe dinafara
sansa de a fi unic
lingurita sau ibric
m-am furat de dimineata
de clorotice iubiri
stind ascunsa prin camara
siropoasa domnisoara.
oscilam nehotarind
intre orga sau pian
handel, brahms opus incert
sint francesca da rimini
imbracata de concert
ba mai bine un ibric
lingurita, polonic.

vinetele durdulii
imi scurteaza comentariul
sansa de a fi unic
cinic si neadormit
printre muzele confuze
in dorintele obtuze.
cind revin printre vitrine,
palidele menuete
mai pierduta ca o stea
ce s-a consumat in sine,
gestul este artificiu
si-mi ramine sa rastorn
carul mare-n capricorn.

un oboi iubeste o para
mult stimata domnisoara.
drame, tandrele idile
condensate in pastile
se conuma, le incurci
prin camara, printre carti
esti confuza domnisoara.
un pian iubea o para!
iar oboiul sclifosea
un andante pentru o ceasca!
dar i-am prins, le-am interzis
atitudinea suspecta
spalind ceasca la chiuveta.

ascultind lipit de usa
l-am surprins pe topirceanu
tocmai cind duceam ligheanul
spre domestice culise.
nu mai pot sa-i stapinesc
dinspre Pol un val de frig
ma impinge inspre grieg.
ma consuma, ma incearca
dorul de o alta arca
cu supusii clandestini
ordonati pe trei duzini
de simfonice talente
somnoroase si latente.