ingrijorarea lui jazz

mai vic, mai, nu stiu unde o zbughesti tu dimineata. un timp am crezut ca asa fac pisicile mai mari, tot asa cum se si spala in chiuveta in timp ce eu ma flescai jos pe un prosop,
dar,
unde te duci, ca ma lasi prea mult singura, n-am si eu un prieten acolo, sa ma joc. tu cind vii, nu stiu ce maninci pe masa ta inalta ca nu vad intotdeauna dar miroase rau de tot; plus ca ma imbii si pe mine. iti tot miaun sa maninci bobite cu lapte, purina, dar tu nu. bagi in tine toate prostiile si apoi nu ai chef de joaca.
stau pe hall ca proasta jumatate de ceas sa te astept sa vii sa alergam, si obosesti repede si dai ochii peste cap. vreau sa te joci cu mine, sa zdupaim prin casa, sa facem tumbe, te invat eu fiindca tu nu stii sa faci de-astea. te smiorcai imediat ce te musc putin de mina, asa ca trebuie sa te ling ca sa te impac. ce mitza oi mai fi si tu daca nu vrei trinta si muscat un pic de ureche? ce sa mai zic cit tapaj faci pentru muscatul de picior. si astea asa, din fuga.
mai vic, sunt singura si tu ma ingrijorezi fiindca nu esti nici macar o maidaneza, nu stiu ce rasa esti de-mi dai atita bataie de cap.

bad air / Markku Metso

Markku: Here's the cat picture I promised to make.







markku imi face desenul pe care mi l-a promis. eu sunt foarte bucuroasa, imi place. nu ma mai satur de frumoasele lui desene, la care ma uit pierduta minute in sir.
http://drawerblog.blogspot.com/

din wend

pozitia de haladuit prin biblioteca. ce spuneam eu? va merge repede la scoala.




1. cit fac baie, jazz miauna fara oboseala la usa. ies, se agita si alearga in jurul prosopului meu, ma miroase, ma musca si imi linge de pe picioare stropii calzi si parfumati, de apa. se tine apoi dupa mine toata casa, in tot ritualul meu de cosmeticeala. sta rabdatoare si asteapta sa ma usuc cu foenul si se misca putin mai incolo cind indrept jetul de aer cald spre ea. e ingaduitoare.

2. aspir, si jazz vine sa ne jucam. o aspir si pe ea, plimb teava de-a lungul corpului si ridica barbia ca sa dau si pe acolo. cind ajung la coada, aceasta deodata dispare atrasa in interior si ea se ridica sa se uite: mai are coada? se lasa moale si eu o intorc pe toate partile, si insist pe burtica. se plictiseste singura si ciufulita a bataie, pleaca fara sa-mi multumeasca.

3. la o emisiune radio duminica la prinz, se plinge un tip ca, motanul lui birmanez de 2 ani, a inceput de citeva zile sa faca pisu in ghetele lor. ce sa fie, intreaba el.
i se raspunde: pe incaltaminte se aduc mirosuri de la marker-ii altor motani de pe afara, si atunci el repede neutralizeaza pericolul, punindu-si mirosurile proprii.

4. jazz incepe sa miaune nelinistita, simbata dupa ce ii fac curat in litiera. am spalat/dezinfectat litiera si am aruncat tot nisipul vechi, inlocuindu-l. sta in baie si miauna sa-mi ridice in cap toata lumea. ma duc repede si imi dau seama ca nu mai are mirosul ei, locul cu pricina. e speriata. nu stiu ce sa fac si vorbesc cu ea de parca ar intelege si ii spun ca acolo tot ea va face pisulica, si incep sa sap cu degetele in nisip ca sa-i arat cum o sa faca ea mai tirziu. nu ma lasa sa o mingii si se plimba ca un tigru prin baie mieunind tare. se opreste, se uita la mine si se urca in litiera si incepe si ea sa sape cu labutele. dupa vreo 5 minute a facut putin pipi si s-a domolit instantaneu. altadata, o sa retin putin nisip vechi si o sa il pun in cel nou. toata ziua, de cite ori intram in baie, fugea repede printre picioarele mele si se posta linga litiera, pazind-o cu strasnicie. mi-a parut rau ca am necajit-o degeaba.

semnele acestei treceri

se vad dintisorii lui jazz in semnul meu de carte. devin melancolica si ma gindesc ce putine semne lasam ca trecere a noastra prin lume. de aceea, ascund aceasta carte postala humanitas intr-un dictionar gros, cu gindul ca va fi descoperita cindva in viitor si nimeni nu o sa stie ce urme poarta.

in una din zilele cu ninsoare, jazz s-a jucat cu labutele ei delicate prin zapada de pe balcon. desi se vad 4 degete, ea are de fapt 5, dar cel mare e putin mai jos si ascuns in blana si pernuta si nu apare in urma fiindca nu calca pe el. cind ii tai ghearele chiar si eu il gasesc greu. ceea ce se vede in zapada sunt in fapt pernutele.

cind sta sa adoarma si o tin in brate, ma uit la capul ei frumos de sus in jos si constat ca are 3 rinduri de mustati: mici, cel mai jos, mijlocii si cele mai mari, sus de tot. sunt distincte. nu stiu cum le foloseste, dar mirosurile sunt vitale in existenta ei. cind vin de la coafor, mirosul de proaspat vopsit o alerteaza si ma miroase in reprize pina se convinge ca desi miros altfel sunt tot eu. si nu ma lasa sa pun mina pe ea.
dimineata cit ma fardez sta cocotata pe oglinda si urmareste tot ce fac. nu pune labuta pe nimic, de unde cred eu ca nu-i plac niciunele din farduri, parfumuri, deodorante, pensule...

jazz in the box

disperata ca nu maninca [zic eu], ma joc cu ea. in mintea mea sper sa compenseze. ma ascund si jazz ma cauta venind tip-til, pe dupa colturi. cind ma gaseste, se sperie, face salturi inalte si o zbugheste spre dormitor. acolo ajung sa prind si eu citeva tumbe in pat, dupa care fuge la cutia de imprimanta din hall, decupata special pentru ea. trage inauntru un soarec de catifea, pe care-l zmotoceste. bag si eu mina; ma musca si impinge cu labutele prin cutie. cind fac au! am deja o perforatie in mina sau o zgirietura rea. jazz scoate capul si testeaza cum sta treaba, mai am chef de joaca? daca da, iese si alearga iarasi sa ma prinda.

nu stiu cite lungimi din astea facem, din biblioteca pina'n dormitor, via hall - dar sigur intotdeauna eu obosesc prima. fiecare tura include si o tavaleala prin cutie. daca ma uit la miinile mele, imi vine sa spun ca am dat in mintea blindelor curci [si plouate].

daca aveti impresia ca toate astea nu prea fac zgomot va inselati: jazz zdupaie.

ingrata cum o stiu, cit m-am spalat pe dinti inainte de culcare, mi-a ros semnul de carte si frumoasele coperti de la cortazar/polirom. sunt compostate iremediabil. stupefiata o cert, ea se intoarce pe spate cu labutele in sus, si-mi ofera fara pic de retinere [cita incredere!] burtica ei alba, cu blanita creatza si pufoasa. doamne mitzoaica asta o sa ma prosteasca de tot.

wake up cat - simon tofield

gasesc pe youtube acest filmuletz si, ce mai tura-vura spune el mai bine ce mi se intimpla si mie cu jazz de 2 nopti. e perfect. ce nu spune la sfirsit; eu nu sunt asa de pasnica dimineata si imi vine s-o omor cind vad ca se culca cind eu plec amarita la serviciu.

markku metso

ii scriu pe blogul cu minunate desene fete, cu parul unduit de vint, superbe - si-l rog sa-mi deseneze o pisica, sau o fata si o pisica... el promite [coming up] si eu ma bucur.

jazz a vrut sa doarma cu mine intreaga noapte si nu stiu de ce am senzatia ca ma protejeaza ea pe mine si nu invers. a fost cuminte si somnoroasa/blanoasa, cu un cap frumos si delicat pentru care am eliberat un pernut. fiindca ii este cald, doarme afara din plapuma dar eu care-i duc grija i-am invelit toata noaptea coada.

la berin

asa se numeste spalatoria auto, la care m-am infiintat - cu abonamentul de rigoare - duminica la 14:00 fix. cu jazz. a facut deliciul poporului; cit mi-a verificat presiunea in pneuri, a stat cocotata pe geamuri, cu ochii ei albastri minunati si coada stufoasa a bataie. apoi s-a speriat de zgomot, apa, si mai ales de sirenele smurd care vijiiau pe bulevard. am tinut-o in brate strins, iar ea muta, mirosindu-ma tot timpul, cred ca sa ma verifice ca sunt tot eu. se uita in toate partile atenta la mirosuri, culori, zgomote [desi era si muzica, predominau zgomotele].

pe drum a stat pe luneta, convenabil fiindca puteam sa o urmaresc ce face. nu am iesit din a 3-a, usor sa nu o zgiltii.
si eu am avut emotii si am promis sa o scot mai des, nu prea e obisnuita cu lumea si viata nu e un pension, neh?

acasa, a dormit pina la 8 fara sa miste macar din coada, stringind cu labutele din fata mina mea dreapta. cum miscam, cum ofta. blanita ei mirosea a vint de primavara.