am impresia ca pupazoiul asta o necajeste. uite cit e de rau. ar putea sa-i fie frica si sa nu mai vina. de unde ar fi prin casa, cind il aude guguind jazz tisneste la fereastra. apoi stau si se uita unul la altul. pupazoiul guguie si topaie de pe o creanga pe alta sub nasu' ei. jazz il urmareste. eu ma duc si le explic. amindoi se prefac ca au priceput si o iau de la capat, spre exasperarea mea.nu mai stiu a cita generatie sunt, dar am avut ani in care gugustiucii si-au facut cuib pe balconul meu in colacul de cablu de la rufe si au scos pui, pe care-i culegeau de prin balcoane vecinii si mi-i aduceau la usa. mie imi era frica sa pun mina pe ei.
acum tin cu jazz, si nu le mai pun mincare pe fereastra.
cred ca ei sunt suparati. la gramada, si pe jazz si pe mine!
2 comments:
urmaresc deja de ceva timp aventurile lui Jazz (un nume superb pentru o pisica). povestesti asa de frumos incat parca o vad aevea :)
draga mea,
nici nu reusesc sa povestesc tot. acum citeva seri, obosita, stateam si ma gindeam ce m-as face daca jazz nu ar mai fi, asa intr-o zi oarecare.
nu ar fi bine deloc, trebuie sa recunosc ca tin la ea, si ca o iau in brate ca pe o intimplare fragila si pretioasa care mi se intimpla; si ce daca ma scoala la 2 noaptea? de ce ar fi mai bine daca as dormi?
Post a Comment