amos oz - iuda

carte care incita la indelungi polemici [daca ai cu cine!]; merita citita si comentata la nesfirsit: de ex parabola smochinului pe care Isus l-a blestemat si la imposibilele si seducatoarele speculatii despre personajul principal si nemuritor, iuda.

dar,

eu vreau sa citez despre pisici:

1. hm, doar nu exista si nici nu poate exista un pretext darwinian pentru faptul minunat ca o pisica, aproape din ziua in care s-a nascut, stie ca trebuie sa scormoneasca pamintul pentru a-si face nevoile intr-o gropita, pe care  s-o si acopere apoi cu pamint. se poate crede ca in acest caz a fost vorba despre selectie naturala? toate pisicile care nu stiu sa faca aceasta complicata operatiune igienica au disparut…? si de ce tocmai pisica a iesit din rotitele zimtate ale mecanismului selectiei naturale, inzestrata cu darul curateniei exemplare, si nu ciinele…

2. un motan negru ca taciunele trecea pe acolo din cind in cind, incet, ca un rege, cu coada ridicata, plutind parca incoace si incolo cu pasi catifelati, ca si cum labele lui delicate nici macar nu calcau, ci doar stergeau cu lentoare si placere dalele slefuite de piatra sclipind in ploaie.

3. o pisica vagaboanda inghetata de frig, slaba, cu burta supta de foame, cu coastele proeminente, cu coada subtire intre picioare statea zgribulita intre doua lazi de gunoi… era o pisica gri cu alb, nu prea mare, aproape pui, moale, calda si pufoasa la atingere. in timp ce o mingiia ea incepu sa toarca usor si monoton si isi freca iarasi obrazul de degetele lui intinse.