izolati si neputinciosi

cartierul meu arata pustiu si nefericit. nu se aud masini, stau toate ingramadite in parcari. nu pleaca si nu vin copii de la scoala. ma gindesc adinc la sportivul ala care a alergat 61 km in sufragerie! am si eu un traseu pentru plimbat jazz dar cuprinde sufragerie, hall, biblioteca si dormitor. oare ce sufragerie are el?
are si jazz cocotzisurile ei, i-am lasat deschise dulapurile, usile; care daca nu-s deschise le deschide ea singura. habar nu aveti ce poate face mitza asta singura toata noaptea prin casa. dimineata cind o intreb, nu vrea sa povesteasca.

amaryllis, care a pornit asa de nebun la drum; si roinita de pe balcon e de vreo 3cm.
dar, liliacul meu din fata geamului, il ud cu bidoanele de 5l. pamintul e beton.
vrednicii corcodusi au inflorit si miros amarui.
daca am disparea asa, dintr-o data, ei ar inflori in continuare iar liliacul nici nu si-ar aminti cine l-a cumparat din piata si l-a asteptat 6 ani ca sa faca flori.

cum nu pot sa merg [cu trenul] la bucuresti la un control medical la care sunt deja programata, incerc la un medic local. m-a programat pe 29 iulie!!
la penny e un gol deprimant, rafturi intregi pustii; iau apa minerala si vin acasa, desi imi trebuia suc de rosii. asta-i jurnalul meu de pandemie.