chester/cester

 citesc in scurta istorie oxford a lit eng [andrew sanders]

- in Scrutiny, revista lui Leavis, despre lit/engleza veche:

despre Shelley: 'a lasat poezia in seama unei sensibilitati care nu poate avea de-a face cu inteligenta decit daca n-are incotro'.

         despre Scott: 'un fel de folclorist inspirat, care a realizat in roman ceva analog operei-balada'.

        

        'succesul colonizarii [angli, saxoni, iuti] se probeaza prin numele de locuri pe care le-au impus in zonele in care s-au stabilit [exceptii fiind numele celtice date unor riuri, paduri sau ruinele cetatilor romane fortificate desemnate prin sufixele de origine latina -chester si cester'. winchester/ worcester

cester - chester [sufix] in nume de localitati pentru castra [fort]

[dupa celti, caci latinii erau deja acolo, urmeaza invazia anglo-saxona si apoi invazia normanzilor: in final, englezii sunt un pic mai mult francezi, iar acestia latini. si toti de la Ri^m ne tragem!!!

mi-am adus aminte ca stiu de undeva umorul asta englezesc: liderul euroscepticilor britanici, l-a gratulat pe herman Van rompuy - presedintele consiliului european: 'aveti carisma unei cirpe de sters pe jos'. 

lasa ca si cu umorul francezilor nu ne plictisim.

 duminica d.a. pe mezzo, camerata salzburg cu helene grimaud: mozart, schumann.

 

orchestra restrinsa i-a dat operatorului ocazia sa plimbe camera copios pe toti instrumentistii. si ce sa vezi, pe o trompetica, mai altfel decit cele obisnuite -adica lunga, supla, eleganta- se legana un ditamai ciucure rosu cu alb. n-am mai vazut pina acum asta.

mai bine de doua ore, am cascat gura la ciucurele opulent si trompetica lui, asteptind cu nerabdare sa-i vina rindul.

 

de buna seama...

 ...de-atunci e rău în lume, de când a ajuns coada să fie cap. si tot felul de eretici isi dau in cap cu limba romana. nu conteaza ce au raspuns elevii, din moment ce expresia e nefolosita si nefolositoare. stiu ei alte cuvinte care-i ajuta in ceea ce-i intereseaza. si cind stau cu capul in jos si culeg sparanghel sau capsuni, la altele le va sta gindul, daca au ceva pe acolo si oboseala nu-i da afara din piele si oase.

ambiguitati si inexactitati:

- mai devreme sau mai tirziu

- intr-un fel sau altul

 

"evident, trebuie sa fii atent inainte de a-ti alege un rol (pentru ca in curind incepi sa devii ceea ce joci); dar e o alegere pe care, intr-un fel sau altul, trebuie s-o faci in viata; in vreme ce fotografia tinde mereu, cu indiscretie, sa te conduca la aceasta dificila obligatie de a fi, sa emita porunca insuportabila a  profunzimii. si toate acestea pentru a produce, in ultima instanta, in general, un cliseu de rahat."

"tot ca pe un mister traieste si scurta intoarcere a placerii. se pare ca totul e legat, intr-un fel sau altul, de sentimente."

[michel houellebecq - un pic mai rau/polirom 2022]

poate se gaseste cineva, anul viitor, sa-i puna sa faca o analiza a acestor locutiuni atit de des folosite, si care ce vor ele sa spuna? incercati sa traiti fara ele, puteti?

ceva ce nu mai vine

 acest ghem de blana este jazz, care nu mi-a spus de ce s-a zbirlit asa in somn.

cine sunt eu sa o trezesc si sa o intreb?

 

inceput de mai

1. jazz e complet derutata de schimbarile de prin camere cu care e drept, m-am cam grabit. nu e chiar asa de cald. oricum, isi intra in drepturi, doarme pe rufele spalate si necalcate, pe pilota dar cu usa de la balcon deschisa, de parca cineva i-a uzurpat drepturile. dupa ce isi trece in revista domeniul, o ia de la capat.

 

2. mezzo implineste 25 de ani. cind vedeti in stinga sus mezzo25, aveti ocazia sa re-vedeti sppectacole si concerte unice: lacul lebedelor 2015 cu bolshoi teatr [oi fi scris corect?], lucas debargue la filarmonica din paris, sy 9 de beethoven cu baletul maurice bejart in tokyo si tot asa.

 

sala filarmonicii din paris e circulara, asa ca dupa ce saluta publicul cu o adinca inclinare, concertantul  ii arata fundu' intorcindu-se in partea opusa. de toata comedia cind s-a dus naibii emotia. si asta a durat ceva. stupefactia.

 

spectacolul lui maurice bejart e prezentat cam asa: balet... si la urma - muzica: ludwig van beethoven. adica, cum? cine primeaza, baletul sau muzica?

primavara, nu mai vii?

 al doilea amaryllis, cu 2 tije, a inflorit. e atit de mare si spectaculos, ca stau si ma uit pierduta la el. are 4 flori pe tija si miroase suav ca o aducere aminte. ce mai cautam noi pe planeta asta, daca natura stie singura sa infloreasca astfel de minunatii.

 

cei 2 amaryllis 'batrini' din anii trecuti, nu vor sa infloreasca, au dat direct frunze. cred ca protesteaza fata de noii veniti.

lalelele au inflorit si ele, dar spre dezamagirea mea sunt toate aceeasi culoare, mov. mie imi plac si asa.

si poate ca nu toata lumea...

 ...se potriveste in cadrul patrat al scolii! fiindca sunt oameni rotunzi, in forma de cerc si sunt oameni in forma de opt, si sunt copii in forma de, sa zicem, triunghi, de ce nu, si sunt si copii in zigzag! 

  [david grossman - sunt si copii in zigzag]

am putea crede ca e o carte pentru un anumit cititor, dar nu e deloc asa. astept ca david grossman sa ia nobelul.

unul dintre amaryllis cumparati anul asta a inflorit: habar n-am ce culoare are, dar e atit de frumos incit nu am curaj sa ma mai pling de nimic. il astept pe urmatorul.

jazz, dezorientata de secventa brusca cald/rece se imprastie prin culcusuri. si se tine dupa mine ca un catelus.

 

ma lovesc dur de sistemul medical ca de un zid. si cind flutur o speranta, vine rapid mirosul statut de acreala si sictir a acestor oameni care pina in vecii vecilor cer si asteapta spaga, spre eterna lor mizerie.

parca i-a trecut intr-o matrice - chiar asa matrix - din care au iesit altceva despre care nimeni nu vrea sa mai vorbeasca. toti, dar absolut toti sunt la fel intre ei. iti ramine sa dai si sa fugi.

navalnic vine primavara... degeaba

 1. polirom are reduceri, asa ca ma incumet sa cumpar 5 carti [eheee, nu mai sunt vremurile cind cartile veneau de rupeau rafturile bibliotecii]: david grossman, jose saramago, daniel pennac, bernhard schlink, michel houellebecq. am sentimente complicate si nesigure, asa ca ma gindesc sa ofer cadouri carti la inceput de primavara. altele decit astea. da' ce credeati?

 

2. dau cu precizie indexul la contorul de electricitate, degeaba. din 26 noiembrie, nu mai am factura, doar email-uri nerusinate in care mi se precizeaza ca isi schimba/revizuiesc programul de facturare. daca nu as fi programator, poate ca...

 

3. in parcarea rezidentiala au aparut masini de ucraina si mica gradina din fata scarii s-a umplut de rahat de ciine. lumea spune ca sunt doua tipe care plimba doua potai mititele. probabil la ei asa se poarta, nu am de unde sti fiindca ei au venit si subinchiriaza apartamente destul de scumpe, nu m-am dus eu la ei. o sa se termine cu un razboi si aici.

 

4. jazz doarme pina la 9 seara, a intrat in programul de primavara, si apoi toata noaptea scirtiie. daca e in brate scirtiie, daca ma duc la bucatarie scirtiie din virful patului...

i-am cumparat de la kaufland gourmet conserve mici - somon cu pui. e dezastru cum le maninca. ce-or fi avind in ele? doctorul a zis sa nu-i mai dau pui, dar jazz nu vrea sa stie de asta. scirtiie in fata farfuriutei dimineata, stind pe coada, pina ii dau toata conserva.

 

5. ca in fiecare an, vin in piata niste tipi din ardeal cu bulbi de flori, eu sunt clienta de amaryllis. i-am pozat in fiecare an. mai cumpar doi si 5 bulbi de lalele. as vrea sa-mi dea mai ieftin amaryllis-ul, dar imi explica cit le trebuie ca sa ajunga atit - adica, patru ani. asa ca dau 20 lei pe bucata si plec acasa fericita si un pic trista. altadata as fi luat mai multi.

de doua zile, i-am insirat pe toti, le schimb pamintul si ii pregatesc de inflorire. unul din cei cumparati, are o tija de floare de vreo 5 cm. si eu si conitza jazz ii iubim si ne inveselesc casa.

cam asta se intimpla in estul extrem.

jazz spre 16 ani, iarna

 dupa ce a trecut de 15 ani, jazz parca a pasit la alt nivel.

e smiorcaita, ciriie, plinge la usi si maninca din palma, o dor oasele.

cind vorbesc cu ea, se opreste si ridica capul sa ma asculte si sa ia decizii. mai rar alearga prin casa, a ramas doar cataratul pe unde poate.

ziua doarme prin culcusuri, prin dulap, ghem, dar e o ora a dupa amiezii cind i se cuvine sa stea pe mine, pe pilota mea, pe perna mea, lungindu-se si intinzindu-se cit latul patului.

 

ii place sa ma sperie, e ascundacioasa. uneori o gasesc dar ma prefac si umblu ca proasta prin casa strigind-o iar ea deodata face un salt din ascunzatoare si eu ma sperii.

dar altadata nu o gasesc si mi-e teama ca s-a dus undeva sa moara si ma apuca plinsul. apoi o cert usor si ea ma impaca duios torcind. eu nu sunt pregatita ca jazz sa nu mai fie.

maninca cutii cu pateu de curcan gourmet, dar numai din palma mea, nu stiu ce a inteles gresit, dar ma gindesc ca e si asta o cerinta a virstei. nu m-am gindit niciodata serios ca jazz va imbatrini.

sub vremuri fara indurare, confucius

 1. herta muller - leaganul respiratiei

la sfirsitul cartii, herta muller ne spune ca s-a inspirat din:

- personajul principal este oscar pastior, homosexual, care a făcut cinci ani de lagăr.
herta muller a preluat de la el amintirile. interesant - pentru mine -  este ca oscar pastior are o viata reala care bate cartea. si o fundatie mostenire, in care herta muller este vice.

 

 2. Irvin D. Yalom - minciuni pe canapea 

merita sa citim cam tot ce a scris. dar minciuni pe canapea e un fel de deliciu, trebuie maruntita ca sa dureze cit mai mult, caci n-are nici un haz daca o termini pe fuga. ai loc sa faci si tu scenarii printre. si sa ti se para ca.

 

si am ajuns si la confucius care zice ca ignoranta este noaptea mintii... ignoranta, adica. 

si nu orice si nu oricind.