jazz sughitza!!

intocmai ca bebelusii, jazz sughitza. prima data cind am constatat asta nu mi-a venit a crede, o ascultam cu urechea, o pipaiam. apoi am tinut-o lipita cu burtica de pieptul meu, pina i-a trecut. o vreme am luat note: cred ca sughite cind se intrece cu gluma bind apa; e ultima ei gaselnita - sta pe marginea chiuvetei si bea multa apa. apoi pisuleste la fel de mult.

in wend primeste muschi de vita taiat marunt sau tocat, crud. altadata piept de pui. tot crud. sunt singurele zile in care se manevreaza in casa carne proaspat cumparata. a inceput sa simta cum stau lucrurile; de dimineata nu-si mai maninca mincarea bobite, se pastreaza. pe la 8, cind primeste carnitza cruda, merita vazut cum face. termina o portie, si pleaca pe balcon la joaca. si dintr-o data zdupaie si goneste inapoi si sta linga castronel si asteapta. e gata sa manince alta portie. sau aude cum ascut cutitele.

gusturi si mofturi de pisi...

lui jazz nu-i place ciocolata. deloc.
nu-i place brinza, cas, cascaval. deloc.
nimic din mincarea gatita, friptura. deloc.

astazi i-am lasat niste 'recompense' intr-un servetel pe care l-am strins in pumn, facindu-l ca un ghem. si l-am 'uitat' pe masa. sa vad, il descopera? acum am emotii, daca nu-i atit de isteata, cum am sa suport afrontul?

de ziua victoriei, de ziua regelui

jazz alearga toata casa. s-a prins cum sa faca sa se dea pe gheata pe mocheta si covoare si aduna totul in mijlocul casei. dar se da si pe parchetul gol, pe propria-i blanita. dar si pe gresie. si tot asa, o tine din una-n alta. atunci, eu de ce sunt trista?

s-au dus vremurile...

... cind jazz era un pisi care dadea sperante despre viitoarea ei educatie. e o batausa. suparacioasa. ii sare mustarul una doua, da urechile putin pe spate si sare la tine fara rusine. odata pornita nu se opreste cu una cu doua, e ranchiunoasa, se asigura ca ai inteles cine-i sefu'.


orice interdictie e prilej de razboi. nu intelege cuvintul negociere. nu vrea si gata. cind parasesc cimpul de lupta, ca sa o las sa se linisteasca, ma urmareste si sare la picioare, adica unde ajunge. si ma musca.

nu-i dau atentie; dar nici asa nu-i place, sta cit sta si se linge dupa care miauna certindu-ma. si da-i si miauna. la un moment dat cred ca oboseste, fiindca nu mai este convingatoare, si eu incep sa rid. e ofensata, si ciriie. se tine dupa mine si vorbeste; eu nu am pomenit asa mitza vorbareata.

sta in fata fotoliului meu si nu vrea sa ne impacam. ar vrea sa o rog. eu nu fac nici o miscare. miauna sa-i dau atentie. dorinta ei de a fi mingiiata intre urechiuse o copleseste, si cind ma astept mai putin, dintr-un salt e la mine in brate. eu ma fac ca nu stiu ce se intimpla si ce cauta acolo. ea isi face loc, iar pe mine nu ma mai rabda inima, si o mingii pe blanitza. ofteaza si ma linge pe mina unde am zgirieturile ei pina la coate.

si incepe ritualul mingiiatului: ea ridica barbia, adica si pe acolo, labutele, se rostogoleste pe spate, adica si pe burtica... nici nu spui ca e aceeasi fiinta de mai devreme. da' cine e?

jazz si clematita

azi e ziua ei, si o rog sa stea sa-i fac poze. umbla cu coada vilvoi si nu vrea. cind imi face hatirul sa stea, inchide ochii. nu-i plac pozele.

ieri i-au fost scoase atele de la operatie. a durut-o, s-a speriat. in masina la intoarcere, a stat in brate la mine, cu 2 labute pe volan.

Povestea clematitei
Acum un an, cind a fost cumparata clematita, jazz nu exista. A trait o iarna in captivitate, doar un vrej fara nici o speranta. In aceste prime zile de mai a inflorit miraculos si elegant, rontaita de jazz la baza, pina mi-am luat eu seama si am inconjurat-o cu, cactusi rai, in care mitza a cazut de 2 ori cu fundu dar nu s-a lasat pagubasa. Da tircoale zilnic, doar-doar apare o situatie favorabila in care sa dea jos un cactus, macar. Un inamic mai putin, o bresa in drumul spre floarea interzisa.
Clematita nestiutoare de asa pericole, creste rotindu-se dupa scarita de lemn si dupa soare. E plina de boboci si imi creeaza emotii cind bate vintul, gindindu-ma ca florile nu stiu sa se tina bine de tulpina si frunze. O adapostesc dupa un zid, dar mi se pare prea putin. Ea rezista si isi poarta florile si bobocii cu o tinuta delicata.
Pisoiul ticalos pindeste; fiecare ocazie
e folosita sa mai roada putin din frunze. cit sunt pe balcon, se preface ca e sfinta pisica, dar cum dispar cum ataca. acum nu a fost momentul sa fie pedepsita, dar va trebui chiar azi sa-i explic ce si cum cu aceasta floare misterioasa pe cit de misterioasa este si aceasta pisoaica si alintarea ei.