jazz si clematita

azi e ziua ei, si o rog sa stea sa-i fac poze. umbla cu coada vilvoi si nu vrea. cind imi face hatirul sa stea, inchide ochii. nu-i plac pozele.

ieri i-au fost scoase atele de la operatie. a durut-o, s-a speriat. in masina la intoarcere, a stat in brate la mine, cu 2 labute pe volan.

Povestea clematitei
Acum un an, cind a fost cumparata clematita, jazz nu exista. A trait o iarna in captivitate, doar un vrej fara nici o speranta. In aceste prime zile de mai a inflorit miraculos si elegant, rontaita de jazz la baza, pina mi-am luat eu seama si am inconjurat-o cu, cactusi rai, in care mitza a cazut de 2 ori cu fundu dar nu s-a lasat pagubasa. Da tircoale zilnic, doar-doar apare o situatie favorabila in care sa dea jos un cactus, macar. Un inamic mai putin, o bresa in drumul spre floarea interzisa.
Clematita nestiutoare de asa pericole, creste rotindu-se dupa scarita de lemn si dupa soare. E plina de boboci si imi creeaza emotii cind bate vintul, gindindu-ma ca florile nu stiu sa se tina bine de tulpina si frunze. O adapostesc dupa un zid, dar mi se pare prea putin. Ea rezista si isi poarta florile si bobocii cu o tinuta delicata.
Pisoiul ticalos pindeste; fiecare ocazie
e folosita sa mai roada putin din frunze. cit sunt pe balcon, se preface ca e sfinta pisica, dar cum dispar cum ataca. acum nu a fost momentul sa fie pedepsita, dar va trebui chiar azi sa-i explic ce si cum cu aceasta floare misterioasa pe cit de misterioasa este si aceasta pisoaica si alintarea ei.