calitatile lui jazz

ma uimeste permanenta ei disponibilitate pentru joaca: ma duc acasa, jazz ma asteapta la usa, se strecoara afara si ma alearga sa o prind; daca nu-i dau atentie, vine si singura dar foarte necajita, asa ca nu fac asta niciodata.

daca doarme si o trezesc primul ei gest este sa ma muste de un deget macar, se rostogoleste, ma urmareste sa vada cam ce misca si daca nu cumva e rost de alergat sau ascuns. ce e mai interesant decit un colt in sifonier, biblioteca, cutie, sau pe un scaun bagat sub masa!?

doar un semn sa fac si toata casa e o zdupaiala; salturi peste fotolii, salturi in plapuma, rostogoliri pe pat pina cade pe jos. misc o bila, o mingiuca de ping-pong ea a si zburat dupa ea. deschid hubloul de la masina de spalat, e deja inauntru. deschid usa la camara, ea e pe primul raft si apoi din unul intr-altul pina sus. eu o laud si ma mir de asa isprava, e foarte incintata si se pregateste frematind din fundulet si coada, sa-mi sara in cap. intru in baie, ea deja a zbughit-o in cada unde zdrongane lighenutul ei de baie. se urca pe chiuveta si pe etajera de la oglinda unde face sedinta foto, sta sa fie admirata linga periuta mea de dinti.

acum ca e cald, cum ajung acasa ii dau drumul pe balcon; nimic nu-i place mai mult decit sa stea afara, unde sub privirile mele resemnate umbla pe balustradele de la balcon de la un capat la altul, maninca florile, se arunca dupa muste si cade rupind tot ce prinde. am suspendat cite flori s-a putut ca sa le feresc de ea. dar, e de ajuns sa sun un clopotel si da navala sa ne jucam.

azi dimineata dormea pe pernutul meu si doar ce am intins mina dupa ceas, ca m-am si trezit ca mi-a prins mina cu labutele din fata rontaindu-ma, iar cu cele din spate ma impingea ca sa aiba impresia ca vreau sa fug, si ca ea nu ma lasa.

nu o doare capul, nu e lehametita, nu e fara chef. zau, citeodata zic ca merita o colega de apartament mai buna.