stau de vorba cu jazz pe balcon: eu maninc inghetata ea se ascunde dupa flori fiindca pricepe ca e serios. a facut baie si e pufoasa si parfumata ca o drogherie. cind a fost sa, nu a vrut sa-i tai ghearele decit la o labuta. ii spun ca ar trebui sa stea la niste poze pentru doru special fiindca vine ziua lui. si sta. eu le incarc pe web si astept ca el sa aiba timp sa le vada si sa-i placa.
daca doarme si o trezesc primul ei gest este sa ma muste de un deget macar, se rostogoleste, ma urmareste sa vada cam ce misca si daca nu cumva e rost de alergat sau ascuns. ce e mai interesant decit un colt 
in sifonier, biblioteca, cutie, sau pe un scaun bagat sub masa!?
doar un semn sa fac si toata casa e o zdupaiala; salturi peste fotolii, salturi in plapuma, rostogoliri pe pat pina cade pe jos. misc o bila, o mingiuca de ping-pong ea a si zburat dupa ea. deschid hubloul de la masina de spalat, e deja inauntru. deschid
acum ca e cald, cum ajung acasa ii dau drumul pe balcon; nimic nu-i place mai mult decit sa stea afara, unde sub privirile mele resemnate umbla pe balustradele de la balcon de la un capat la altul, maninca florile, se arunca dupa muste si cade rupind tot ce prinde. am suspendat cite flori s-a putut ca sa le feresc de ea. dar, e de ajuns sa sun un clopotel si da navala sa ne jucam.
azi dimineata dormea pe pernutul meu si doar ce am intins mina dupa ceas, ca m-am si trezit ca mi-a prins mina cu labutele din fata rontaindu-ma, iar cu cele din spate ma impingea ca sa aiba impresia ca vreau sa fug, si ca ea nu ma lasa.
nu o doare capul, nu e lehametita, nu e fara chef. zau, citeodata zic ca merita o colega de apartament mai buna.
intocmai ca bebelusii, jazz sughitza. prima data cind am constatat asta nu mi-a venit a crede, o ascultam cu urechea, o pipaiam. apoi am tinut-o lipita cu burtica de pieptul meu, pina i-a trecut. o vreme am luat note: cred ca sughite cind se intrece cu gluma bind apa; e ultima ei gaselnita - sta pe marginea chiuvetei si bea multa apa. apoi pisuleste la fel de mult.
