relatia lui jazz cu usile e diferita, niciuna neputind fi considerata ca similara cu o "poarta noua":
- jazz ma vede pe geam cind parchez, si incepe sa miaune tare linga usa de la intrare, tot mai tare grabindu-ma. daca intirzii sa cumpar apa minerala, o aud de la parter, nerabdatoare, imperativa, acuzatoare. si odata cu mine toti vecinii. cind bag cheia in broasca deja zgreaptana cu ghearele si se impinge in usa; deschid cu ea pe usa, tirind-o usor pe mocheta cu burtica in sus. mieunatul e unul sfisietor, tip "de ce m-ai lasat atita timp singura"?
- trag draperiile care aluneca pe sine – zgomotul specific o aduce pe jazz in fuga; nici nu apuc sa deschid bine usa ca ea e afara pe balcon. la sfirsit, eu inchid usa dar nu in clanta, iar jazz ramine afara. cind vrea sa intre se impinge cu toata greutatea pe usa. nu e nici o filozofie. mieunatul ei in fata usilor de balcon suna ca o rugaminte: jumatate miau jumatate ciriiala. da-mi si mie drumul afara, sunt cu-min-te!
- in fata usii de la baie miauna a cearta, vrea inauntru cind fac dus. niciodata nu a fost admisa, dar nu renunta desi are 11 luni. sta si asteapta linga usa pina o deschid si atunci tisneste inauntru si sare direct in cada. apoi cum vrea bunul dumnezeu.
- miauna incet si sigur chiar la tocul usii, stiind ca ii dau imediat drumul, cind a ramas inchisa in vreo camera si asteapta cale libera spre litiera. nu stiu cum se face ca stiu exact intonatia cind vrea pisulica. cu asta nu ne jucam, dar restul se liciteaza.
- cel mai interesant pe tonuri e mieunatul nocturn in fata usii dormitorului. ne culcam impreuna, dar ea peste noapte face miau usor si delicat sa-i dau drumul pe hall. nu stiu cam cit sta si vrea inapoi. eu care am invatat ca repeta figura asta de citeva ori, vreau sa sar etapele si nu-i dau drumul imediat. stiind ca e noapte, miauna usor. si renunta tot usor. o data. de doua ori. apoi rabdarea ei i-a sfirsit si miauna tot mai obraznic sa-i dau drumul, zgiriie usa si trage covorasul pe dinafara cu ghearele. totul se termina cind se izbeste in usa cu toata greutatea iar geamul geme si sta sa se faca praf. ii dau drumul si nici nu apuc sa vad cind face saltul in pat, pe pernutul meu. ca sa-mi faca loc, trebuie sa o rog.
- altfel, celelalte usi le deschide singura: la dulap, camara. cred ca am povestit deja, cum dupa 1/2 de ora de cautare disperata intr-o zi, ea a iesit intinzindu-se tacticoasa din dulap unde dormise pe prosoape.
dar,
nimic nu egaleaza spectacolul lui jazz si nebunia cind are toate usile deschise, inclusiv de la balcoane. alearga de la un capat la altul facind salturi acrobatice pe bara balconului, pe rafturile din logie, apoi o rupe la fuga de-a lungul hall-ului cotind in fiecare camera cu o tura prin bai, zdronganind diverse obiecte pe care le darima, pe fotolii si iarasi pe alt balcon. iar daca eu o astept si o sperii la o cotitura, iese o joaca totala. daca am uitat intimplator, vreo usa inchisa se posteaza in fata ei si miauna, cerindu-mi sa deschid si acolo. la sfirsit sta intinsa/latita pe toate patru labutele cu boticul lipit de covor si burtica se ridica/coboara ritmic in respiratia alerta.
merg cu jazz la seria a doua a injectiei cu prazicest. inaintea mea e o doamna cu 2 copii grasi si infipti, dezagreabili carora le turuie permanent gura, si un motan. 
