tom 2 [in memoriam]

lui tom ii placea sa stea la pozat, ca o vedeta. in ultimul an nu mai avea dinti, asa ca era hranit cu mincare pasata si cu lingurita.





era demn si echilibrat. statea hopa pe scaun si astepta la marginea mesei, sa i se spuna care-i farfurioara lui. nu fura, nu baga boticul.
avea chef sa socializeze o stergea la golaneala, pe afara. jumatate din pisoii din cartier cred ca sunt ai lui. de cite ori, il ingrijea lili, cu aloe si unguente ca venea hartanit din bataile cu alti motani, ii stergea blanita si labutele, de cite ori il gaseam infofolit dormind la caldura, iar afara era ger si zapada.

lili, intreba "unde-i baiatul" si noi ii dadeam de stire pe unde a fost vazut. vara, dormea intr-un ghiveci mare, pe balcon, pe pamintul racoros, cu o copertina deasupra capului,
facuta special sa nu faca insolatie.

Tom [in memoriam]

Tom a murit. ca un om. dupa ce a zacut citeva zile, tacut si aproape inconstient.

nu cred ca noi oamenii l-am invatat ceva pe el, dar sa povestesc ce ne-a invatat el pe noi, cei ce locuim in aceeasi scara de bloc.

astepta in fata scarii pe oricine urca, o zbughea inainte si se oprea la usa lui lili de la etajul 1, in fata careia incepea sa miaune tare uitindu-se cind la tine, care urcai treptele alene, cind la usa. incet, ne dumiream ce voia. ne opream si sunam la sonerie, usa se deschidea si tom disparea absorbit inauntru. aproape 7 ani de zile a exersat cu noi figura asta, pina ne-a reusit perfect; el ne astepta in fata usii si noi sunam. a perfectionat metoda, noi am invatat-o dar nu stiu daca am si inteles.

nu-mi merg treburile bine

de 3 zile am defect TV, si nu stiu ce sa fac. abia am gasit un depanator, sa vedem daca poate sa-l dreaga, ca e cam vechi. daca trebuie sa cumpar altul, va fi o mica problema de timp, fiindca nu am bani si nici informatii. deja jazz se da de-a rostogolul cind vine seara si ascultam chopin. nu stiam ca pisi pot fi muzicale. iar la canoanele lui schumann, e de 2 metri lungime cu burtica in sus.

tom, motanul lui lili_cristea, vecina de jos pe care jazz o iubeste foarte mult, de duminica zace pe o patura si nu misca. toata lumea plinge si linga usa sta un hirletz pregatit sa-l ingroape.

gasesc in romania libera acest desen cu titlul "zimbetul intre onestitate si perversiune". sunt sufocata de indignare. am intrebat citeva persoane apropiate dar nu sunt multumita de raspunsuri. de aceea le urez, [autorilor] ca la judecata de pe urma a jurnalistilor toate mitzele sa stea in jurul bunului dumnezeu [de-a dreapta si de-a stinga] si sa astepte sa-i zgiriie pe ochi.

ora de iarna

jazz e complet data peste cap de ora de iarna. incepind cu ora 4 miauna la usa si intra-iese de 4-5 ori, apoi o cert si ea miauna imperativ, in continuare, ca vrea pe hall. o urmaresc, ea ma vede si se preface ca se duce sa faca pisu cu coada sus si grabita in trap usor. cind ajung si eu aproape, o sterge printre picioarele mele inapoi, ca o sageata si o gasesc in pat.

nu se impaca cu ideea ca nu mai poate sta pe balcon. miauna la usa, ii dau drumul, si vine urgent inapoi cu urechile reci si labutele si mai si. eu o alin ca s-a terminat tavalitul pe balcon, alergatul si statul pe bara sus. insa ea stie ca am dus florile in logie, si acum miauna la cealalta usa, dar acolo nu are acces. va trebui sa se multumeasca cu geamul de la bucatarie.

wend cu intimplari

aseara in brate la mine, jazz se intinde pe toate partile in pozitii incredibile. eu o mingii si ii zburlesc blanita, asa incit treptat arata ciudat, o forma colosala, imblanita si arcuita. cred ca vrea sa adoarma si ma opresc, ea protesteaza cu un oftat si ciriit, asa incit o alint si vorbesc cu ea in continuare, o scarpin sub barbie si ea da capul pe spate ca sa ajung peste tot, iar cind ajung chiar la gura scapa limba afara. se intinde, si cu labutele din fata ma mingiie pe fata, apoi se impinge usor in ele si le gaseste cele mai sentimentale locuri: pe git, pe obraz, pe bratul meu.
dupa ceva timp, se linge si incepe sa miaune pe hall chemindu-ma la joaca; alergam pina obosim, si ea si eu.

orice loc care poate fi o ascunzatoare o incinta: sub umbrela, intr-o cutie, pe un raft de dulap, intre 2 pernuti de perna care fac o casuta, intr-o caldare de plastic pe balcon, intr-o geanta...

simbata a suportat greu 2 stressuri: unul, plimbatul cu masina si apoi vizionatul la webcam. nu a realizat corect de unde vine sunetul si nici nu a inteles imaginea. dar se va obisnui.
altul, a facut baie. si asa am inventat descintec de alinat pisoiul. o sa-l spun altadata.

punem amindoua bulbi de narcise si chinodoxa. separat allium. a inspectat jardinierele noi, pamintul, l-a carat pe labute peste tot, a asistat pe marginea chiuvetei la spalarea unor vaze mici pentru tot felul de transplanturi de hibernare, a luat in gheare butasi marunti sau a bagat sub dulapul din bucatarie frunze si radacini uscate. vita din bucatarie a trebuit sa o inalt cit mai sus si sa o suspend fiindca se ridica pe labute si ajunge s-o rupa altfel. nu stie de nici o admonestare.

am legat de un buton de modul suspendat, o ata pe care sunt insirati la uscat vreo 6 ardei rosii iuti. toata ziua sta pe ei, dar ceva-ceva ii pare suspect, fiindca nu insista, dar nici nu-i lasa in pace.