purta cu el cuvinte esentiale / borges

eheee draga emma, la mine au venit pe rind: primavara, eclipse, alinieri, deprimari de wend, bucurii de wend, carti noi...

'... in felul in care poate dori cineva sa mingiie burtica pe care si-o expune o pisica intinsa pe spate, ale carei gheare de la labutele din spate vibreaza intr-un moment de extaz muscular.' [updike - vrajitoarele din eastwick]

cind face figura asta, labutele lui jazz arata ca niste flori uimitoare maro cu alb, fiindca are niste pete albe numai si numai pe degetzelele din spate. se intinde voluptuos. [mai sunt si altii care folosesc 2 diminutive in aceeasi fraza si care au stat indelung sa observe si sa iubeasca un pisoi, de a remarcat acest obicei tandru al lor. sa-ti ofere burtica pufoasa.]

au inflorit narcisele, despre care am sa povestesc data viitoare, iar jazz sta numai in jurul lor. le miroase. are legat la git un martisor care nu o deranjeaza, pe care l-a lins si care acum face parte din blanitza ei.

pozitiile lui jazz, care aproape o camufleaza; atita eleganta si 'pisiceala' eu nu am mai vazut. eu imi exprim emotia, pozind-o, tot mai rar fiindca o deranjeaza. sunt momentele ei, iar eu nu stiu sa gasesc un echilibru intre frumusetea acestui animal si dorinta mea de a fixa aceste clipe for ever. zgircita, cred ca niciodata nu se vor repeta. jazz insa imi arata in fiecare zi generoasa, ca gresesc, fiindca nascoceste tot timpul altceva. si eu uimita o urmez.

dispozitia belicoasa a lui jazz

pindeste de-o vreme. peste tot.

ravasesc dormitorul si ea se ascunde; o strig pina obosesc, iar cind vin sa o caut imi sare in cap.

orice spatiu e o transee, se face una cu salteaua si ma pindeste in lipsa de gugustiuci, care stau chiar sub nasul ei, in nuc in fata ferestrei. dar dupa ce a cazut de 2 ori la etajul unu, ma prefera pe mine, desi nu sunt chiar sigura. sunt obiectul ei de vinatoare, de aia am pe picioare numai muscaturi, iar pe miini zgirieturi plus muscaturi.

fuge pe balcon, miroase, sare prin cutii, se urca pe bara si face echilibristica, trage de artarul canadian dintr-un ghiveci mare si care are muguri, dupa care miauna sa intre in casa; iese pe usa, intra numai pe geam. daca intirzii sa-i dau drumul, primul lucru cind intra sare la mine si ma musca.

sta si se uita cum ii decupez si maresc niste gauri in cutiile ei de joaca; o pazesc de lama cutterului, ca e nerabdatoare. intra apoi sa faca o proba dupa care scoate din cutie niste miorlaituri groase si imperative sa ne jucam. daca nu vreau face ce tocmai am spus mai sus. asta-i meniul ei de iarna-primavara.

simbata a facut baie.
a rabdat stoic in lighean samponatul, iar cind i-am dat drumul in cada la clatit, s-a urcat cu labutele din fata pe marginea cazii si statea intinsa ca un arc sa-i plimb dusul pe sub burtica. apoi s-a lins si m-a urit vreo ora, pina am luat-o la culcare, in brate.

exasperata ca nu maninca nimic, i-am cumparat un piept mare de pui, cu care am venit asa de inversunata acasa, ca eram gata sa-l pun intreg pe farfurie.
cum jazz miroase imediat ce am in sacosa, a stat pe marginea chiuvetei atenta la ce fac frecindu-se de mine si scotind sunete, apoi a mincat cele 2 fileuri [tzi^mpi, cum le zic eu] tocate marunt.
am incercat sa-i dau doar hrana de pisoi, dar nu maninca cu placere decit carne cruda de pui, asa ca m-am hotarit din cind in cind, sa-i dau sa manince si ce vrea ea.

povestea freziei in februarie

lipita de geam, aparent fragila, frezia a inflorit;
intii cu un boboc pe tulpina rasucita si disproportionat de inalta.
am remarcat cam tirziu, asa ca bucuria a fost amplificata de surpriza.

fiindca nu ajunge acolo [camera are restrictii la vizitare], mitza nu a stiut nimic, asa ca nici nu a spus ceva.
povestea a inceput cind i-am aratat-o. toate eforturile ei au fost indreptate constant spre pervazul pe care stau la iernat plantele mele preferate: un cactus, o muscata si un croton.
urmarea usa deschisa si se strecura, sarea pe birou si apoi se pregatea de saltul care ar fi facut prapad.

ca sa nu o necajesc, am coborit-o pe birou, si asa am urmarit-o pe jazz stind minute in jurul freziei si mirosind-o. statea linga ea, pina cind o puneam inapoi pe fereastra. mirosea si stranuta. am fost chiar ingrijorata ca o maninca, dar nu. doar isi baga capul mult in floare. si cit de delicat punea labuta, cind una cind alta, pe ea.



desi la carte scrie sa tai tija, imediat ce apare prima floare eu nu am avut sufletul asta; am asteptat sa infloreasca toata si apoi am taiat-o si am adus-o in bucatarie intr-o vaza. mi-am dat seama ca jazz o iubeste si nu o sa-i faca nimic; am rasuflat usurata si i-am lasat-o in grija.

nu stiu cum reuseste pisoiul asta sa se miste printre lucruri, dar chiar si prin spatiile mici se strecoara fara sa darime nimic. stiam ca a trecut pe acolo dupa cum iarba [fiber optic] isi scutura florile/semintele [cind o atingi chiar si cu o adiere].

ploua, ploua...

pe strazi balti imense prin care autoturismele si autobuzele trec in nemernicie, zoindu-ma pina'n git; unul nu reduce preventiv viteza. toape.
ploua ca vara, cu galeata, din loc in loc suvoaie spumeginde se arunca din burlane care au fost ridicate cam la jumatate din inaltimea zidului, habar n-am de ce.
stau la o coada si pe picioare imi siroieste apa de la umbrela nesimtitului din fata mea, ghetele s-au patat si sufar de calduri si sufocari de indignare, dar nu zic nimic.
dimineata stergatoarele de parbriz nu dovedeau sa limpezeasca sticla, asa ca am venit cam cu 40km la ora, injurindu-i pe cei ce treceau cu viteza si care pret de citeva secunde imi taiau vizibilitatea.
jazz sta si ea in ploaie, si ca sa nu-i intre apa in urechi, le-a rasucit si pleostit intr-un fel special si nu-i pasa. interesant ca apa curge pe ea si dupa ce se scutura ciineste, e uscata. o fi gisca si nu mitza.
lili are premonitii cu un cutremur apocaliptic si tinjeste dupa motanul tom; hraneste toti pisoiii din jurul scarii, fiindca toti i se par descendentii lui tom. haida de, dar unul e intr-adevar tarcat si are coditza alba, ceea ce-l face caraghios si e mai mieunicios ca altii.
imi vine sa-mi pun mitza intr-o traista'n batz si sa-mi iau lumea in cap.

jazz a innebunit

sta in mijlocul hall-ului si miauna.
ma scoala la 4 dimineata; se foieste dintr-o camera in alta. asta noapte la 2 mieuna in fata usii de la baie.
daca ma asez in fotoliu, imediat vine si ma 'ocupa', intinzindu-se pe mine, ca sa nu pot face nimic altceva decit sa o mingii pe ea. se sperie de zgomotele de la TV, tresare la orice mieunat, scirtiit, piuit sau alarma.
e agitata, in timp ce ma duceam sa-i duc farfuria cu mincare a facut un salt, ciocnindu-ma si imprastiind toata mincarea pe jos. o zi intreaga a mirosit si mieunat pe locul respectiv, chiar dupa ce l-am frecat cu detergenti.
sta pe balcon ascunsa intr-o cutie, iar cind o aduc dupa ore bune in casa, e rece si infoiata. o alint si ea parca plinge.
o spal pe ochi cu musetel, si sta si se rostogoleste cu burtica in sus cit o dichisesc. o spal si pe botic.
o tin in brate linga mine, sub pilota; dupa un timp ma incalzesc si scot pe rind cite o mina afara - ea sta inauntru la caldura.
cred ca apocalipsa e pe aproape.