cumva, dinspre marea nordului

cind stim ca e definitiv prea tirziu, in tirziul nostru aminat la nesfirsit.
demult prea insingurati, ca sa mai pricepem la timp din semnele celuilalt ca ar vrea sa raspunda.

pentru emma

cele ce urmeaza, sunt poze cu narcisele cumparate in toamna, bulbi. acum au inflorit iar eu impreuna cu jazz le pazim cu strasnicie, ca una sa nu vada inaintea celeilalte vreo minune.



jazz le miroase, poate crede ca in fiecare zi mirosul e altul. nu le face nimic, se plimba printre ele.









lucrul cel mai interesant [eu nu am mai vazut niciodata] este aceasta tulpina, la capatul careia, au inflorit 2 flori din acelasi loc, gemene, adica asa:

purta cu el cuvinte esentiale / borges

eheee draga emma, la mine au venit pe rind: primavara, eclipse, alinieri, deprimari de wend, bucurii de wend, carti noi...

'... in felul in care poate dori cineva sa mingiie burtica pe care si-o expune o pisica intinsa pe spate, ale carei gheare de la labutele din spate vibreaza intr-un moment de extaz muscular.' [updike - vrajitoarele din eastwick]

cind face figura asta, labutele lui jazz arata ca niste flori uimitoare maro cu alb, fiindca are niste pete albe numai si numai pe degetzelele din spate. se intinde voluptuos. [mai sunt si altii care folosesc 2 diminutive in aceeasi fraza si care au stat indelung sa observe si sa iubeasca un pisoi, de a remarcat acest obicei tandru al lor. sa-ti ofere burtica pufoasa.]

au inflorit narcisele, despre care am sa povestesc data viitoare, iar jazz sta numai in jurul lor. le miroase. are legat la git un martisor care nu o deranjeaza, pe care l-a lins si care acum face parte din blanitza ei.

pozitiile lui jazz, care aproape o camufleaza; atita eleganta si 'pisiceala' eu nu am mai vazut. eu imi exprim emotia, pozind-o, tot mai rar fiindca o deranjeaza. sunt momentele ei, iar eu nu stiu sa gasesc un echilibru intre frumusetea acestui animal si dorinta mea de a fixa aceste clipe for ever. zgircita, cred ca niciodata nu se vor repeta. jazz insa imi arata in fiecare zi generoasa, ca gresesc, fiindca nascoceste tot timpul altceva. si eu uimita o urmez.

dispozitia belicoasa a lui jazz

pindeste de-o vreme. peste tot.

ravasesc dormitorul si ea se ascunde; o strig pina obosesc, iar cind vin sa o caut imi sare in cap.

orice spatiu e o transee, se face una cu salteaua si ma pindeste in lipsa de gugustiuci, care stau chiar sub nasul ei, in nuc in fata ferestrei. dar dupa ce a cazut de 2 ori la etajul unu, ma prefera pe mine, desi nu sunt chiar sigura. sunt obiectul ei de vinatoare, de aia am pe picioare numai muscaturi, iar pe miini zgirieturi plus muscaturi.

fuge pe balcon, miroase, sare prin cutii, se urca pe bara si face echilibristica, trage de artarul canadian dintr-un ghiveci mare si care are muguri, dupa care miauna sa intre in casa; iese pe usa, intra numai pe geam. daca intirzii sa-i dau drumul, primul lucru cind intra sare la mine si ma musca.

sta si se uita cum ii decupez si maresc niste gauri in cutiile ei de joaca; o pazesc de lama cutterului, ca e nerabdatoare. intra apoi sa faca o proba dupa care scoate din cutie niste miorlaituri groase si imperative sa ne jucam. daca nu vreau face ce tocmai am spus mai sus. asta-i meniul ei de iarna-primavara.

simbata a facut baie.
a rabdat stoic in lighean samponatul, iar cind i-am dat drumul in cada la clatit, s-a urcat cu labutele din fata pe marginea cazii si statea intinsa ca un arc sa-i plimb dusul pe sub burtica. apoi s-a lins si m-a urit vreo ora, pina am luat-o la culcare, in brate.

exasperata ca nu maninca nimic, i-am cumparat un piept mare de pui, cu care am venit asa de inversunata acasa, ca eram gata sa-l pun intreg pe farfurie.
cum jazz miroase imediat ce am in sacosa, a stat pe marginea chiuvetei atenta la ce fac frecindu-se de mine si scotind sunete, apoi a mincat cele 2 fileuri [tzi^mpi, cum le zic eu] tocate marunt.
am incercat sa-i dau doar hrana de pisoi, dar nu maninca cu placere decit carne cruda de pui, asa ca m-am hotarit din cind in cind, sa-i dau sa manince si ce vrea ea.

povestea freziei in februarie

lipita de geam, aparent fragila, frezia a inflorit;
intii cu un boboc pe tulpina rasucita si disproportionat de inalta.
am remarcat cam tirziu, asa ca bucuria a fost amplificata de surpriza.

fiindca nu ajunge acolo [camera are restrictii la vizitare], mitza nu a stiut nimic, asa ca nici nu a spus ceva.
povestea a inceput cind i-am aratat-o. toate eforturile ei au fost indreptate constant spre pervazul pe care stau la iernat plantele mele preferate: un cactus, o muscata si un croton.
urmarea usa deschisa si se strecura, sarea pe birou si apoi se pregatea de saltul care ar fi facut prapad.

ca sa nu o necajesc, am coborit-o pe birou, si asa am urmarit-o pe jazz stind minute in jurul freziei si mirosind-o. statea linga ea, pina cind o puneam inapoi pe fereastra. mirosea si stranuta. am fost chiar ingrijorata ca o maninca, dar nu. doar isi baga capul mult in floare. si cit de delicat punea labuta, cind una cind alta, pe ea.



desi la carte scrie sa tai tija, imediat ce apare prima floare eu nu am avut sufletul asta; am asteptat sa infloreasca toata si apoi am taiat-o si am adus-o in bucatarie intr-o vaza. mi-am dat seama ca jazz o iubeste si nu o sa-i faca nimic; am rasuflat usurata si i-am lasat-o in grija.

nu stiu cum reuseste pisoiul asta sa se miste printre lucruri, dar chiar si prin spatiile mici se strecoara fara sa darime nimic. stiam ca a trecut pe acolo dupa cum iarba [fiber optic] isi scutura florile/semintele [cind o atingi chiar si cu o adiere].